Spuneam în meditarea mea de ieri că suprimarea sau mai pe înțeles privarea de informare și condamnarea interesului pentru informații despre sexualitate constituie o formă de abuz sexual. Tentația părinților și a liderilor religioși este de a pune niște garduri după alte garduri după celelalte garduri ca tânărul să nu păcătuiască. Pe când varianta mai corectă este o informare realistă și o responsabilizare pe măsură.
De prea multe ori vrem să fim „mai corecți decât Dumnezeu” și să Îl apărăm cumva pe El prin rescrierea sau completarea Scripturii ori Pavel le scrie celor din Corint că noi „am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu”. Din păcate noi considerăm că apărăm Cuvântul prin adăugirile noastre și ne facem probleme doar să nu scoatem ceva din Biblie la adăugat considerăm că nu e așa mare problemă. O regulă în plus nu poate strica, o poruncă sau o lege nouă e bună și chiar recomandată dacă le respectă pe celelalte. Așa se face că prin „ornamente omenești” se poate cultiva o vinovăție paralizantă și obositoare iar copiii lui Dumnezeu nu mai trăiesc odihna ci povara.