Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. 1 Tesaloniceni 5:21-22
Nu scriu meditaţia de azi ca o critică la adresa cuiva ci ca o reacţie la ce am observat frecvent în ultima vreme inclusiv la mine. Românii afirmă că sunt un popor credincios, de creştini. Credinţa asta însă prea puţini dintre români o verifică dar şi mai puţini o validează prin purtarea lor. Aşa e că eu pot pretinde că sunt pilot de formula 1 că e fain, m-ar aprecia lumea, aş stârni admiraţia fetelor, tinerilor, adolescenţilor etc dar la momentul când să dovedesc afirmaţia nu aş avea cu ce. Cam aşa se întâmplă cu credinţa multora. Scriptura spune: Credinţa fără fapte este moartă, apoi: Faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră.
Pentru prea mulţi oameni credinţa e doar o poziţionare într-un cult sau altul. Omul afirmă că e credincios pentru că merge la o biserică. Aşa apar termenele de: credincios ortodox, credincios catolic, credincios baptist, credincios adventist etc. În realitate ceea ce se întâmplă e doar o înşelare conştientă sau inconştientă în cele mai multe cazuri. Faptul că mergem la o anumită biserică nu ne face credincioşi cum nici mersul cu avionul nu ne face piloţi.