Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. 1 Tesaloniceni 5:21-22
Nu scriu meditaţia de azi ca o critică la adresa cuiva ci ca o reacţie la ce am observat frecvent în ultima vreme inclusiv la mine. Românii afirmă că sunt un popor credincios, de creştini. Credinţa asta însă prea puţini dintre români o verifică dar şi mai puţini o validează prin purtarea lor. Aşa e că eu pot pretinde că sunt pilot de formula 1 că e fain, m-ar aprecia lumea, aş stârni admiraţia fetelor, tinerilor, adolescenţilor etc dar la momentul când să dovedesc afirmaţia nu aş avea cu ce. Cam aşa se întâmplă cu credinţa multora. Scriptura spune: Credinţa fără fapte este moartă, apoi: Faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră.
Pentru prea mulţi oameni credinţa e doar o poziţionare într-un cult sau altul. Omul afirmă că e credincios pentru că merge la o biserică. Aşa apar termenele de: credincios ortodox, credincios catolic, credincios baptist, credincios adventist etc. În realitate ceea ce se întâmplă e doar o înşelare conştientă sau inconştientă în cele mai multe cazuri. Faptul că mergem la o anumită biserică nu ne face credincioşi cum nici mersul cu avionul nu ne face piloţi.
Ei bine multă lume confundă credulitatea cu credinţa şi de aici avem mari probleme. Asta ne afectează pe fiecare în parte ca indivizi dar afectează şi pe ceilalţi. Până la urmă ce este credinţa şi ce este credulitatea? Cum ajungem să le confundăm? Au asemănări? Dar deosebiri?
Credinţa. De regulă oamenii confundă credinţa cu o informaţie. Faptul că ştiu că există Dumnezeu este considerat credinţă. Şi eu ştiu că există aviatori dar asta nu mă înscrie automat în clubul aviatorilor profesionişti. Credinţa în Biblie este ceva diferit de conceptul acesta atât de răspândit: Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Nu ştiu dacă puteţi pătrunde în profunzime în această afirmaţie ca să vedeţi că nu are de a face deloc cu prostia, cu lipsa logicii şi raţiunii, cu credulitatea. Credinţa e o încredinţare puternică despre ceea ce nu se vede şi care totuşi e afirmat de Dumnezeu, nu e deloc doar o luare la cunoştinţă, nu e deloc o ascultare bleagă fără viaţă, nu este deloc ceea ce oamenii pretind azi. Credinţa înseamnă putere, vigoare, nădejde, speranţă, viaţă. Credinţa poate motoriza şi energiza viaţa atunci când nu mai există nici o speranţă dar şi atunci când lucrurile merg bine. Se poate scrie mult despre credinţă dar nu doresc să fac teologie ci o simplă meditaţie.
Credulitatea. Este o imitare slabă a credinţei. De aceea unii oameni când aud despre credinţa în Isus se delimitează de aceasta pentru că o confundă cu credulitatea. Mulţi oameni care afirmă că sunt credincioşi sunt de fapt creduli şi cei care încă nu au auzit de Dumnezeu şi mântuire sunt afectaţi de asta. Nu auzim oare des afirmaţia: Decât credincios ca ăla….
Credulitatea este foarte periculoasă şi de aceea Scriptura ne îndeamnă să cercetăm toate lucrurile. Credinţa nu acceptă orice, nu în asta constă, asta e credulitate. Suntem avertizaţi de altfel de pericolul credulităţii de Pavel care spune: să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire ; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
Nu doar că e o imitaţie a credinţei credulitatea dar este un duşman al acesteia. Să înghiţi orice nu înseamnă credinţă, să te laşi păcălit nu înseamnă credinţă. Un credincios nu este nicidecum fraier sau credul. Mulţi simulează credinţa printr-o evlavie exagerată. Cred că dacă se poartă într-un anumit fel specific credincioşilor sunt automat credincioşi. Asta e ca şi cum aş umbla cu capacul de la cratiţă prin curte făcând zgomote asemănătoare motorului şi crezându-mă şofer de curse.
Avertisment: Credulitatea dăunează grav credinţei!!!
Aşa e că de multe ori picăm de creduli? Numai ieri mulţi oameni de pe Facebook au distribuit două posturi numite hoax-uri (vezi aici ce sunt hoaxurile) cu un tip zâmbitor cu ştreangul la gât pe poza căruia scria: Sunt mândru că sunt creştin dar omul de fapt era un criminal puţin dus, nu era pastorul acela ucis pentru credinţa sa. Sau o altă postare distribuită în masă cu nişte copii sărmani pe un pat murdar care avea pretenţia că odată distribuită le aduce nefericitilor 5 cenţi. Mai apar foarte, foarte frecvent like-uri si share la postări prin care câştigi telefoane de ultimă generaţie sau alte accesorii scumpe.
De ce se răspândesc astea în milioane de exemplare? Pentru că suntem creduli. E incredibil cât de uşor suntem de păcălit. Nu e normal, un credincios trebuie să cerceteze toate lucrurile.
Cum eşti: Credincios sau credul?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Credinţa care duce la credinţă, adică o viaţă traită prin intermediul realizărilor lui Christos, învingând păcatul prin „Legea Duhului de viaţă” care funcţionează tot „în Christos” (Romani 6:8, 8:2, 5 etc.). Credinţa înseamnă asumarea conştientă a unei identităţi şi trăirea pe baza ei.
Mi-a spus un foarte bun trainer că dacă ne asumăm o identitate şi nu îndeplinim rolurile din acea identitate, în sufletul nostru are loc o sciziune, o ruptură între ceea ce ne asumăm a fi şi ceea ce facem efectiv.
Într-o zi s-a întâlnit cu o persoană respectabilă care lucra ca manager de marketing la o firmă renumită. După ce s-au cunoscut, managerul şi-a declinat identitatea în funcţie de licenţa pe care o deţinea: X-ulescu, psiholog. Trainerul a fost puţin nedumerit:
– Psiholog? Totuşi lucraţi ca manager pe zonă de marketing.
– Da, dar eu sunt psiholog, am licenţă.
– Totuşi, nu practicaţi meseria de psiholog. Nu administraţi teste psihologice, nu faceţi evaluări mentale şi comportamentale, nu semnaţi documente şi nu aveţi parafă (ştampilă).
A fost ca un şoc. Pe baza inventarierii sarcinilor unui psiholog (fişei de post) X-ulescu a constatat ca NU este psiholog. Evaluarea comportamentelor specifice l-a adus cu picioarele pe pământ. Şi-a continuat formarea, şi-a dat demisia din postul pe care-l avea, s-a angajat ca psiholog şi şi-a deschis şi cabinet particular.
Concluzie personală:
I Ioan 2:6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Mulţumiri pentru articol!