Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Ioan 15:19
Azi nu voi scrie mult ci doar voi încerca să îmi aştern câteva întrebări cu care mă frământ. Scriptura ne spune că pe cei credincioşi Dumnezeu i-a transformat în copii ai săi şi cumva nu mai sunt din lume adică ceva îi face deosebiţi. În primul rând acel ceva e statutul de Copii de Dumnezeu cu care, e drept, mulţi din jurul nostru nu sunt de acord. Este considerată nebunie să afirmi că eşti copil al lui Dumnezeu. Apoi tot Scriptura ne spune că noi nu mai suntem din lume. cu alte cuvinte am fost altoiţi, am fost tăiaţi din lume şi plantaţi, sădiţi în împărăţia lui Dumnezeu fapt care e iarăşi curată nebunie pentru mulţi din jurul nostru deşi nu doar neoprotestanţii sunt de acord cu asta ci şi orice duhovnic ortodox care citeşte Scriptura, spre exemplu.
În fine, nu fac multă teologie încerc doar să fac o poziţionare şi o identificare. De regulă pocăiţii cum ne zice lumea (si bine ar fi chiar să fim pocăiţi) ar trebui să se deosebească clar şi fundamental de lume (lume aici face referire la viaţa fără Dumnezeu). Deci diferenţa ar trebui să fie vizibilă între poziţia iniţială (din lume) şi poziţia actuală (în Dumnezeu). Problema mare este că de prea multe ori trebuie să ai studii teologice ca să vezi amărâta aceea de diferenţă. De multe, de prea multe ori diferenţa aceea constă doar în declaraţii şi eventual într-un eveniment undeva în trecut în care omul a fost botezat.