Lumea noastră

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Ioan 15:19

Azi nu voi scrie mult ci doar voi încerca să îmi aştern câteva întrebări cu care mă frământ. Scriptura ne spune că pe cei credincioşi Dumnezeu i-a transformat în copii ai săi şi cumva nu mai sunt din lume adică ceva îi face deosebiţi. În primul rând acel ceva e statutul de Copii de Dumnezeu cu care, e drept, mulţi din jurul nostru nu sunt de acord. Este considerată nebunie să afirmi că eşti copil al lui Dumnezeu. Apoi tot Scriptura ne spune că noi nu mai suntem din lume. cu alte cuvinte am fost altoiţi, am fost tăiaţi din lume şi plantaţi, sădiţi în împărăţia lui Dumnezeu fapt care e iarăşi curată nebunie pentru mulţi din jurul nostru deşi nu doar neoprotestanţii sunt de acord cu asta ci şi orice duhovnic ortodox care citeşte Scriptura, spre exemplu.

În fine, nu fac multă teologie încerc doar să fac o poziţionare şi o identificare. De regulă pocăiţii cum ne zice lumea (si bine ar fi chiar să fim pocăiţi) ar trebui să se deosebească clar şi fundamental de lume (lume aici face referire la viaţa fără Dumnezeu). Deci diferenţa ar trebui să fie vizibilă între poziţia iniţială (din lume) şi poziţia actuală (în Dumnezeu). Problema mare este că de prea multe ori trebuie să ai studii teologice ca să vezi amărâta aceea de diferenţă. De multe, de prea multe ori diferenţa aceea constă doar în declaraţii şi eventual într-un eveniment undeva în trecut în care omul a fost botezat.

Situaţia se amplifică de la individ spre comunitatea de indivizi şi asta face ca o comunitate care trebuia să fie o alternativă la lume, o alternativă clar şi fundamental diferită ajunge de fapt să fie o lume mai mică şi de multe ori un fel de club mai select al unor oameni cu o anumită moralitate.

De ce spun astea. Nu doar acum ci de mai  multă vreme m-am întrebat dar am auzit multe persoane întrebându-se care e totuşi diferenţa între biserică şi exterior? Dacă o luăm pe rând cu părere de rău spun că nu găsesc un răspuns. De exemplu:

Îmbrăcămintea. Păi iertat să îmi fie dar e top de top. Numai haine de firmă, accesorii extraordinare, mulate şi decoltate (si femeile şi bărbaţii) Mă uit adesea dar nu reuşesc să fac diferenţa. Nu sunt neapărat conservator să am pretenţia să văd fuste până în pământ şi baticul legat sub barbă dar totuşi există nişte limite. Trebuie să existe nişte limite.

Vorbirea. Aici parcă e o diferenţă dar nu cea esenţială. Nu mai înjurăm pe faţă şi nu mai înjurăm de Dumnezeu dar la folosit limba ne ştim tare. Dacă e să trimitem o săgeată suntem experţi, la flirt tinerii noştri dau clasă oricui, sunt inteligenţi, discreţi şi foarte bine protejaţi de evlavie. De prea multe ori rostim ce nu trebuie şi de prea multe ori tăcem când trebuie să vorbim.

Munca. Ei bine aici ne doesebim. Recunosc că avem diferenţă faţă de medie, dar diferenţa asta nu e neapărat în avantajul nostru spiritual. Pocăiţii muncesc mult şi sunt corecţi (mult peste media naţională) baiul e că devenim robi ai muncii. Vrem să avem cât de mult şi munca afectează relaţia cu Dumnezeu, relaţia dintre soţi, relaţia cu copiii şi cu fraţii dar şi frecventarea bisericii (o spun din experienţă) Muncim şi lumea ne apreciază pentru seriozitatea şi perseverenţa noastră iar noi ne bucurăm de această apreciere si de banii primiţi dar totul e otrăvit pentru că va fi otrăvită relaţia cu soţul, relaţia cu copiii etc.

Muzica. Mă refer la muzica „creştină” de astăzi. Numai aseară am văzut două videoclipuri care nu erau în română şi la început nu prea am înţeles mesajul, am văzut doar imaginile… am mai văzut aşa ceva doar la TV. Parcă ne străduim să creăm aceleaşi standarde. Să fie neapărat plăcut ochiului să atragă oameni… Care ne sunt de fapt intenţiile? Am creat un divertisment creştin care ar trebui să ne ţină tinerii în biserici dar tot nu îi va ţine că la capitolul divertisment lumea stă net mai bine. Nu cred că e o abordare corectă. Ştiu că s-a ajuns pănă la dansuri în biserici dar cred că totuşi s-a mers prea departe. Biserica nu e sală de spectacol.

Programele. Fie că e vorba de o nuntă sau de programul simplu al unei zile normale de biserică creştinii neoprotestanţi devin foarte buni coregrafi, mult peste medie aş îndrăzni să spun. Unii apreciază asta şi de prea multe ori apar şi elemente care nu au ce căuta în biserică şi care clar nu sunt pentru slava lui Dumnezeu. Am auzit spunându-se: Am fost la pocăiţi, da ce organizare au domnule, ce fain  e acolo… şi atât. E ca în gluma aceea cu spitalul: Într-una din zile, un om trebăluia prin bucătărie. O clipă de neatenţie la tocat zarzavaturi şi sîngele începe să curgă. Ia repede o cârpa, înfăşoară degetul şi pleacă la dispensar.
Intră în dispensar şi vede două uşi: “Bolnavi” şi “Accidentaţi”. Ca un cetăţean disciplinat ce este, omul intră la “Accidentaţi”.
Acolo, ce să vezi? Alte două uşi: “Cu sângerare” şi “Fără sângerare”. Aşa cum era firesc intră la “Cu sângerare”.
Alte doua uşi: “De importanţă vitală” şi “Fără importanţă vitală” Deschide uşa “Fără importanşă vitală” şi se trezeşte iar în stradă…
Pleacă nervos acasă unde familia îl întreabă:
– Ei, omule, te-au tratat bine?
– Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e la mare meserie.

În povestea asta spitalul nu l-a ajutat prea mult pe om doar l-a vizitat şi a plecat acasă cum a venit. Cam aşa se întâmplă cu o biserică care pune accent pe confort, programe, coregrafie etc şi nu pe Isus Hristos.

Întrebările mele vor rămâne:

• Nu trebuie totuşi să existe o diferenţă clară şi fundamentală?
• În ce constă diferenţa dacă există?
• Cât de vizibilă trebuie să fie aceasta?
• Trebuie să existe diferenţă doar de dragul diferenţei sau pentru că oamenii sunt transformaţi şi schimbaţi?
• Şi altele.

Da, trebuie să mai meditez la viaţa mea şi la Voia lui Dumnezeu mai mult.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.