Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Galateni 2:20
Probabil versetul nu vă este străin cum nici mie nu îmi este. Este rostit adesea în mesaje la biserici uneori devine o dorinţă a noastră şi bine ar fi să se concretizeze şi să ne caracterizeze afirmaţia. Este neapărată nevoie de trăirea Domnului Isus în noi ca să ne putem sfinţi prin viaţa Lui, prin puterea Lui. Dacă reuşim să ajungem în starea asta, preocuparea noastră se mută de la „a nu face” spre „a face” de la o viaţă religioasă la o viaţă liberă, de la un chip serios şi sobru faţa noastră va reuşi în sfârşit să arate bucurie şi pace. Avem mare nevoie de viaţa Domnului Isus în noi pentru că există două variante posibile una e enunţată deja cealaltă e mai sensibilă şi o abordez mai jos.