Trăiesc… dar nu mai trăiesc eu

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Galateni 2:20

Probabil versetul nu vă este străin cum nici mie nu îmi este. Este rostit adesea în mesaje la biserici uneori devine o dorinţă a noastră şi bine ar fi să se concretizeze şi să ne caracterizeze afirmaţia. Este neapărată nevoie de trăirea Domnului Isus în noi ca să ne putem sfinţi prin viaţa Lui, prin puterea Lui. Dacă reuşim să ajungem în starea asta, preocuparea noastră se mută de la „a nu face” spre „a face” de la o viaţă religioasă la o viaţă liberă, de la un chip serios şi sobru faţa noastră va reuşi în sfârşit să arate bucurie şi pace. Avem mare nevoie de viaţa Domnului Isus în noi pentru că există două variante posibile una e enunţată deja cealaltă e mai sensibilă şi o abordez mai jos.

Dacă nu trăieşte deplin Hristos în mine sunt în pericol să trăiască altcineva. Trăim o lume a televiziunii şi informaţiei şi riscul major e ca acestea să ne facă viaţa. Aceasta e o realitate de necontestat şi se vede destul de uşor. Un test simplu ne ajută să ne măsurăm. Pune-ţi întrebările astea:

  1. brain-tvCe ai discutat ieri cânt te-ai întâlnit cu colegii?
  2. Cât de informat te crezi? (Te consideri o persoană „la curent” cu tot ce mişcă?)
  3. Crezi că televiziunile de ştiri nu sunt un pericol? Dar cele de ştiinţă?
  4. Cât petreci la TV ziua.

Dacă la prima întrebare ai răspuns: „De arestarea lui Becali” sau/şi „de furtuna din America” deja e un semnal de alarmă. Dacă la a doua întrebare ai răspuns „da” e alarma şi dacă la a treia ai răspuns „nu” atunci e alarmă generală.

Fără să ne dăm seama mass media ne face agenda zilnică. Discutăm ceea ce ei ne programează să discutăm, ne preocupă subiectele programate de ei. Acum cu siguranţă unii dintre voi veţi spune că sunt conspiraţionist dar verificaţi vă rog dacă nu cumva e real ce spun.

Experimente sociologice serioase au ajuns la concluzia că mass media are o putere fără egal când vine vorba de manipulare. Un experiment ştiinţific pe această temă desfăşurat în Germania a demonstrat că dacă se ia o opinie nepopulară, ilogică şi se dă pe posturile de televiziune o singură dată va avea 100% sau pe undeva pe acolo împotrivire. Dacă însă televiziunile vor ca aceasta să fie acceptată de marea majoritate şi se ocupă de asta prin dezbateri, focalizare pe ea, asocierea cu efecte vizuale relaxante, frecvenţă mare de difuzare şi mai ales prin opinia „PRO” despre subiect a unor „specialişti” sau a unor „vedete” gradul de acceptare a informaţiei urcă de la 0% până la 80% iar restul de 20% chiar dacă nu acceptă acea teorie sau informaţie nu vor reacţiona în nici un fel. Repet e vorba de studii sociologice serioase contemporane.

Aşa că probabilitatea ca noi să nu mai trăm noi ci altcineva să trăiască în noi este foarte mare. Ori ne locuieşte Hristos şi trăieşte în noi ori altcineva dar tot va fi cineva acolo. Sunt uimit pur şi simplu de constatarea aceasta care a venit la provocarea lui Virgiliu Gheorghe. În adevăr oamenii nu mai discută preponderent problemele lor, necazurile şi bucuriile lor, stările lor ci ceea ce mass media le ordonă.

Expresia deci capătă azi şi altă valenţă „… dar nu mai trăiesc eu ci media trăieşte în mine” şi nu este exagerat deloc. În acest fel ajungem să acceptăm idei care nu erau de acceptat, aşa ajungem să nu mai reacţionăm la nici un fel de păcat oricât de mare ar fi el. Aşa ajungem să consumăm „pornografie meteo” „ştiri erotice”, „crime sexy” ajungem să plângem de milă hoţilor, să gândim unde ne trimit ei cu mintea nu unde trebuie.

Ce viaţă trăieşti? Cine trăieşte în tine? Dacă cumva e mass media e timpul să te lepezi de ea. Te va duce în mare necaz, te va îndepărta de Viaţă. Te va face nefericit. Îţi va spune minciuni, te va seduce şi te va trimite la somn al conştiinţei. Mass media devine din ce în ce mai tare un virus periculos. Când mă gândesc la miile de bătrâni din România care stau cu zilele la televizor mi se face milă. Habar nu au că studiile au confirmat că sunt şanse, aproape de 60% mai mari ca un om care stă la televizor să facă Alzheimer faţă de unul care nu stă sau stă puţin.

Mai trăieşti? Mai ai viaţă? Eşti sigur că trăieşti viaţa ta şi nu una impusă?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

Un comentariu la „Trăiesc… dar nu mai trăiesc eu”

Lasă un comentariu