Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. 2 Împăraţi 5:11
Câte vise nu ne-am făcut noi înainte de căsătorie? Cât de mult am lucrat noi la construirea imaginii partenerului potrivit pentru noi. Câte informaţii am adunat, cât de mult nu am mai sortat până am construit „portretul robot” al partenerului care trebuia să ne aducă fericirea. Am făcut pentru acesta şi un loc special în care trebuia să încapă iar locul acela special era exact de forma contorsionărilor şi închircirilor noastre interioare, locul acela era construit de mintea noastră în funcţie de reuşite şi împliniri dar mai ales în funcţie de neîmplinirile şi frustrările „acumulate” în viaţă până atunci.
Fiecare om îşi caută un partener care să corespundă acelui „portret robot” şi mai ales care să intre fix în locuşorul pregătit pentru el. Acel partener nu trebuie să încurce deloc viaţa şi doar să o îmbunătăţească, nu trebuie să schimbe nimic în mine ci doar să completeze ceea ce eu nu sunt în stare. Nu trebuie să aibă personalitatea sa sau dacă o are să renunţe la a sa şi să o adopte pe cea pe care eu o voi spune.
Şi, ne-am căsătorit…
Cum te căsătoreşti încep să-ţi „iasă figurile din cap” şi să-ţi „zboare fluturaşii”. Căsătoria este pentru marea majoritate o trezire la realitate, o spulberare de vise nerealiste şi de planuri gata făcute în numele ambilor. Asta se întâmplă la puţină vreme după căsătorie. Toate planurile irealiste sunt spulberate de deflagraţia produsă de trezirea la realitate.
Avem conştient sau inconştient aşteptări de la partenerul de căsătorie. Aşteptările nu sunt un rău în sine, deşi recomandarea mea de adult la care a avut loc o deflagraţie puternică a realităţii este să nu vă faceţi planuri de unul singur pentru amândoi. Aşteptările irealiste sunt un mare rău pe care îl puteţi face relaţiei voastre prezente pentru cei căsătoriţi sau viitoare pentru cei necăsătoriţi.
Mă folosesc puţin de exemplul citat la început pentru ca mai apoi pe parcursul a 4-5 zile să vorbim de aşteptările majore de la relaţii.
Naaman era un om viteaz şi foarte bine văzut în poporul său dar avea lepră. Şi poţi avea tot ce vrei pe pământul ăsta dar dacă suferi în trup nu te poţi bucura de nimic. O fetiţă care era roabă în casa sa îi dă vestea că un om din poporul său îl poate vindeca. De unde a scos-o pe asta nu ştiu, nu găsim până la acel moment aşa ceva în scriptură dar fetiţa îi spune că poate fi vindecat. Naaman a conceput un plan care includea pe împăratul său şi pe împăratul lui Israel, includea oameni, merinde, daruri şi o călătorie până „acasă” la fetiţă.
Se prezintă Naaman la împăratul lui Israel cu „scrisoare de recomandare” şi cerere. Tensiune, supărare, e bai dacă Siria care era în plină expansiune de cucerire, este refuzată de împăratul unei ţări cât o virgulă pe hartă. În fine Elisei trimite să spună împăratului: Trimite-l la mine. De aici începe partea interesantă.
Ajunge Naaman la poarta lui Elisei şi e nervos, tună, fulgeră şi pleacă spre casă cu boala sa cu tot pentru că nu s-a întâmplat ceea ce el plănuise. El credea că vindecarea aceea se va produce prin ieşirea acelui om, rugăciune, punerea mâinii pe rană etc. Şi nu se întâmplase aşa. Planurile de acasă nu se potriveau cu realitatea din târg. De unde să ştie Naaman cum se procedează cu lepra în Israel?. El făcuse planuri după cultura din care venea el iar Elisei proceda cum îi poruncise Dumnezeu să facă. El nu avea voie prin lege să se apropie de un om lepros, ei erau obligaţi să se depărteze de leproşi iar aceştia trebuiau să avertizeze oamenii sănătoşi încă de departe. Aşa se face că Naaman nu are împlinite aşteptările.
Aşteptările lui Naaman nu erau exagerate dar erau făcute acasă la el şi fără să ţină cont de Elisei şi cultura lui. Drept urmare a plecat acasă cu lepră cu tot şi dacă nu erau slujitorii săi să-l potolească aşa ajungea acasă. Dacă se întâmpla asta probabil că nu era bine de fetiţă şi poate şi presupunerile împăratului lui Israel se adevereau: să ştiţi, deci, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.
Dragii mei, există aşteptări realiste şi aşteptări irealiste de la partenerul de viaţă şi trebuie să analizăm corect şi critic tot ceea ce ne dorim de la soţ sau soţie. Trebuie să vedem cultura din care venim noi şi cultura din care provine el/ea. Trebuie să ţinem cont că nu toate aşteptările pot fi împlinite de partener şi mai ales trebuie să comunicăm aceste aşteptări şi să luăm în calcul şi varianta ca acestea să nu poată sau să nu vrea să le împlinească.
Continuăm mâine cu posibile aşteptări de la partenerii de viaţă.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Aşteptări de la partenerul de căsătorie I”