Omului îi trebuiesc doi ani ca să înveţe să vorbească şi o viaţă întreagă ca să înveţe să tacă. (Necunoscut)
Folosim cuvintele pentru a comunica, ne este cel mai la îndemână dar nu doar cuvintele transmit mesaje. Comunicarea cu ceilalţi se face prin multe alte „componente” nu doar auzirea şi rostirea cuvintelor poate transmite un mesaj. E drept că în cuvinte există foarte multă putere şi noi oamenii putem prin ele să ucidem sau să înviem spune scriptura însă nu întotdeauna cea mai bună cale de comunicare sunt cuvintele şi mai ales nu întotdeauna suntem chemaţi să vorbim. Sunt multe proverbe româneşti care se referă la tăcere şi care sunt de remarcat dar unul din ele se referă la dulceaţa tăcerii: „Tăcerea e ca mierea”. E foarte obositor să asculţi mereu vorbirea unora chiar dacă vorbesc bine.
Tăcerea este o renunţare la a te exprima. Ca să poţi să taci e nevoie să renunţi la tine şi la a te impune. De fapt să taci e o dovadă de stăpânire de sine nu una de slăbiciune. Doar oamenii puternici pot să tacă. Să taci chiar când ai dreptate pentru că socoteşti că tăcerea e mai preţioasă decât dreptatea sau părerea ta. Tăcerea e foarte preţioasă când ispita stă în faţa ta. Practic pentru a tăcea e nevoie de o anumită doză de smerenie.
Tăcerea e necesară pentru a înţelege lucrurile. Unul din cele mai importante obstacole în calea comunicării este vorbirea. Nu vi s-a întâmplat ca şi mie să greşiţi începând să vorbiţi înainte ca persoana respectivă să-şi termine fraza? Eu am greşit, am interpretat eronat mesajul transmis pentru că nu am ascultat până la capăt. Este nevoie să ne dăm unul altuia timp să ne exprimăm. Comunicarea are partea de vorbire şi partea de tăcere care ar trebuie să ce îmbine cât de perfect posibil, un exces de tăcere nu e aşa problematic dar un exces de vorbire va pune probleme comunicării. A interveni peste partenerul de discuţii este o lipsă de respect şi o plasare a sa sub noi, considerăm părerea, opinia noastră mai importantă decât a sa şi intervenim peste el. Tăcerea e neapărat necesară în înţelegerea celui care ne comunică ceva.
Tăcerea e dovadă de înţelepciune. A şti când să vorbeşti e o mare realizare. Mulţi se trezesc vorbind când nu trebuie şi îi costă. O vorbă românească spune „Dacă tăceai, filosof rămâneai.” Iar varianta biblică spune: „Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput”(Proverbe 17:27). Îmi amintesc că bunicul spunea: tăcerea te învaţă mai mult decât vorbirea. E adevărat că pentru a deveni înţelept trebuie să primeşti informaţie şi asta nu se poate face vorbind ci ascultând.
Tăcerea bună şi pentru proşti. Mai bine să taci şi să creadă lumea că eşti înţelept decât să vorbeşti şi să risipeşti orice dubiu despre prostia ta sau cum spune Solomon: „Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.” (Proverbe 17:28)
Tăcerea îşi are vremea ei. Nu oricând e vremea tăcerii. Degeaba tace elevul când e scos de profesoară în faţa clasei să fie ascultat, nu va trece drept înţelept ci nepregătit. Degeaba tace soţul sau soţia când trebuie să comunice verbal, doar va mări tensiunea dintre ei prin încăpăţânarea de a nu vorbi. Tăcerea este bună la vremea ei nu oricând.
Ieri scriam despre puterea liniştii şi dacă ar fi să o combinăm cu puterea tăcerii ar fi o combinaţie tare eficientă. Să poţi să stai în linişte şi să taci e una din cele mai eficiente metode de regenerare a minţii noastre. Scriptura spune că e mare realizare pentru cine reuşeşte să-şi stăpânească limba. Să poţi deconecta toate sursele de zgomot exterioare şi pe cele interioare este dovadă de mare putere. Îmi doresc să pot face asta cât mai des.
Nu uitaţi. Tăcerea de multe ori e mei de preţuit decât vorbirea. Tăcerea poate transmite mesaje foarte puternice uneori mai puternice decât cuvintele. Tăcerea e dovadă de înţelepciune şi de echilibru. Tăcerea e dovadă de respect şi de apreciere faţă de interlocutorul nostru. Tăcerea e dovadă de supunere faţă de Dumnezeu. Deci… avem toate motivele să tăcem, de ce am mai vorbi?
Doamne, te rog să ne dai înţelepciunea să facem toate lucrurile la vremea lor. Să vorbim când e timpul vorbirii şi să tăcem în timpul tăcerii.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Tacerea este intr-adevar folositoare in orice situatie. Dar sa n-o transformam NINIODATA in autointimidare!! Putem sa tacem si vorbind:prin omiterea voluntara a informatiilor esentiale.