Probabil că fiecare om care are rate la bancă ar putea scrie propriile sale poveşti şi întâmplări, fiecare are motivaţiile sale, fiecare ar putea documenta cum a luat o decizie bună sau cum că nu avea încotro sau cum planifică el să termine mai repede cu acele datorii. Oricum, un om echilibrat nu se va simţi confortabil cu o datorie, va încerca să o achite cât de repede se poate şi asta e normal. Şi Scriptura ne îndeamnă să ne ferim de datorii „să nu datoraţi nimănui nimic”. Bineînţeles că există şi excepţii, am întâlnit oameni care contractează credite fără a avea intenţia să le ramburseze, însă asemenea situaţii se încadrează la infracţiuni chiar dacă acei oameni au senzaţia că deja au destul „ticăloşii de bancheri” şi că ar face o faptă de bravură prin asta.
Una peste alta datoriile sunt luate preponderent pentru confort dar crează disconfort şi de regulă este bine să fim foarte atenţi la cât, cum şi de ce ne îndatorăm. Cei mai mulţi „rataţi” realizează după câţiva ani de rate că puteau calcula altfel suma de care aveau nevoie. Nu sunt absurd, ştiu că uneori pentru „a da înainte” e nevoie de împrumut dar vă rog fiţi foarte atenţi pentru că ratele la bănci sau magazine vă lasă cu rate neplătite la viaţă.
Datoria faţă de suflet
Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? Luca 9:25
Eu m-am surprins peocupându-mă mult prea mult de ceea ce aş putea câştiga pe pământul acesta, de casă, tehnică, confort, renume, utilităţi etc şi asta mi-a luat fără milă din timpul pentru sufletul meu. Mă trezeam dorindu-mi un suflet curat, asemănător cu Hristos, dar nu mai aveam timp pentru a lucra în acest scop. Aş fi vrut ca Dumnezeu să se ocupe de sufletul meu, de omul meu din lăuntru, de omul spiritual din goana nebună a vieţii. Voiam cumva ca eu să mă preocup de trup cu toată energia şi timpul meu şi îl rugam pe Dumnezeu să se ocupe de sufletul meu în timp ce eu goneam cu toată viteza pentru a plăti datoriile şi eram supărat că Dumnezeu nu îmi ascultă ruga. Dumnezeu nu voia să facă intervenţii în locul meu, Dumnezeu nu voia să facă reparaţii în timp ce eu goneam, Dumnezeu nu a vrut să „mă transforme după placul său în timp ce eu trăiam după placul meu”
Da, cea mai mare şi cea mai importantă datorie a vieţii omului şi care trebuie să aibă cea mai mare importanţă este datoria faţă de sufletul său. Dumnezeu a plătit integral datoria, cu dobândă cu tot, dar noi avem datoria de a ne preocupa de sufletul nostru, de e acorda timp, de a îl creşte din Cuvânt, de a îl fortifica şi hrăni. Asta e cea mai mare datorie pe care o avem, cu cea mai mare prioritate.
Datoria faţă de familie.
A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Matei 18:24
Meditam ieri la omul acesta cu datorii, risca să îşi piardă de două ori pe cei dragi. Odată i-a pierdut când s-a împrumutat că trebuia să muncească ca să dea banii înapoi şi acum risca să-i fie vânduţi cei dragi. Pentru ce oare? Pentru ce ne preocupăm atât de mult pentru confortul copiilor crezând că aste le este cea mai mare nevoie, credem că suntem părinţi reuşiţi dacă muncim din zori până seara să le facem condiţii foarte bune copiilor, credem că ei vor fi fericiţi dacă au ultimele achiziţii în materie de haine, accesorii, electronice, mâncare şi în realitate ei devin foarte foarte nemulţumiţi,pentru că nu asta le este nevoia cea mai mare, încercăm prin astea să acoperim o nevoie fundamentală de tata şi de mama şi suntem trişti când vedem iar nemulţumire. Nu fiţi trişti dragii mei, copiii voştri au nevoie de voi, nu de banii voştri. Uitaţi-vă la o familie de ţigănuşi săraci şi e foarte posibil ca ai lor copii să fie de zece ori mai fericiţi şi zâmbitori decât ai voştri, de ce? Nu bunurile, nu materie aduce fericire.
Datoria faţă de partenerul de viaţă.
Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. 1 Corinteni 7:3
Cei mai mulţi înţeleg aici că e vorba de sex şi parţial au dreptate dar datoria de soţ şi de soţie nu e doar în privinţa sexului. Datoria asta implică prezenţă în viaţa celuilalt, implică comunicare, suport, afecţiune, iubire, jertfire. Datoria de soţi nu e uşor de împlinit şi mai ales nu se poate face de la distanţă. Datoria de soţ nu înseamnă să aduci mulţi bani acasă, datoria de soţ implică mai ales să stai acasă. Munca îşi are vremea ei, timpul ei limitat. La ce folos să mă căsătoresc dacă soţul sau soţia oricum nu este al meu ci al banilor, al muncii, al ratelor? La ce îmi trebuie un partener care doar doarme acasă? Aşa pot să-mi iau un ursuleţ cu care să dorm… Soţii au datorii faţă de parteneri şi astea fac parte din adevăratele datorii în viaţă.
Dragii mei, mare atenţie că Satan vrea să ne deturneze de la adevăratele datorii fixându-ne ţinte false. Dacă ne „înglodăm” în datorii financiare e foarte posibil să nu mai avem timp să ne preocupăm de adevăratele datorii.
Tu unde îţi plăteşti ratele?
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.