Pentru că mi s-a cerut insistent, voi scrie câteva rânduri despre poziţia mea faţă de politică, în speranţa că voi fi înţeles. Dar chiar dacă nu voi fi înţeles tot nu e bai mare. Deocamdată nu mă voi schimba oricât de insistenţi ar fi unii.
Am luat contact cu politica la un nivel primar, bazal, pe vremea FSN-ului. Pe atunci eram „un plod fără chip” în ale politicii şi nu înţelegeam mai mult decât vedeam. Nici acum nu mă pot lăuda că înţeleg prea mult şi nici nu mă zbat să înţeleg. Totuşi la acea vreme am auzit şi eu despre politică şi mi se părea o chestie tare ciudată şi inutilă. Ulterior am mai crescut niţel şi a început să mă prindă şi pe mine „specializarea” în politică naţională şi internaţională, ca pe mai toţi românii de altfel. Eram tare convins că ştiu destulă politică încât să fiu primar sau senator. Ceea ce emiteam, cu o seriozitate de analist politic, credeam că poate apărea la TV alături de marii comentatori politici fără probleme. Ce mai, ca şi mulţi dintre voi, credeam că văd mult mai bine politica decât preşedintele, primul ministru sau alţii din funcţii din astea… da m-am vindecat.