Eu şi politica naţională

Pentru că mi s-a cerut insistent, voi scrie câteva rânduri despre poziţia mea faţă de politică, în speranţa că voi fi înţeles. Dar chiar dacă nu voi fi înţeles tot nu e bai mare. Deocamdată nu mă voi schimba oricât de insistenţi ar fi unii.

Am luat contact cu politica la un nivel primar, bazal, pe vremea FSN-ului. Pe atunci eram „un plod fără chip” în ale politicii şi nu înţelegeam mai mult decât vedeam. Nici acum nu mă pot lăuda că înţeleg prea mult şi nici nu mă zbat să înţeleg. Totuşi la acea vreme am auzit şi eu despre politică şi mi se părea o chestie tare ciudată şi inutilă. Ulterior am mai crescut niţel şi a început să mă prindă şi pe mine „specializarea” în politică naţională şi internaţională, ca pe mai toţi românii de altfel. Eram tare convins că ştiu destulă politică încât să fiu primar sau senator. Ceea ce emiteam, cu o seriozitate de analist politic, credeam că poate apărea la TV alături de marii comentatori politici fără probleme. Ce mai, ca şi mulţi dintre voi, credeam că văd mult mai bine politica decât preşedintele, primul ministru sau alţii din funcţii din astea… da m-am vindecat.

Am asistat la multe dispute politice, am ţinut cu îndârjire cu unul sau cu altul, cu un partid sau cu altul uneori până acolo că eram gata să sar la bătaie pentru varianta mai bună. Atitudinea asta am avut-o ani de zile, ani în care chiar mă consumam fizic şi psihic pentru anumiţi „neni” buni de gură şi în care am stricat chiar şi unele relaţii de dragul sfântului de preşedinte sau de candidat la preşedenţie. Nu ştiu cum se face dar cam întotdeauna am ţinut cu cei ce au pierdut cu excepţia domnului Băsescu (acum voi gândi unii „Băsist nenorocit”) a fost singura dată când am „pariat corect” în sensul că am ţinut cu cine a câştigat. După asta m-am lăsat de politică, a m realizat că politica e „o deşertăciune a deşertăciunilor” cum, spune Solomon despre viaţă.

Ce m-a schimbat nu ştiu exact dar de câţiva ani nu mă mai implic în discuţii despre politică decât uneori din politeţe, nu mai ţin cu vreun candidat sau partid, nici la votări nu prea am mai mers (nenorocitul de mine). Am fost provocat la un moment dat să susţin o variantă super tare de candidatură a unui partid în care erau pocăiţi sau care era înfiinţat de pocăiţi şi mi s-au dat, mai cu forţa, mai de bună voie, tabele să strâng semnături dar nu m-am făcut vrednic de sarcina primită. Nu cred că mă voi mai avânta în vreo discuţie pe tema politicii prea curând şi nici nu cred că voi strânge vreodată semnături pentru vreun candidat. Voi susţine anumite candidaturi daca voi crede de cuviinţă prin votul sau semnătura mea dar nu cred că voi fi niciodată un promovator al vreunui politician (Doamne să nu mă laşi).

Da, cred că noi creştinii trebuie să fim implicaţi în viaţa locală, pentru că am fost întrebat. Cred că ar trebui să fim modele, influienţe bune, o voce credibilă dar am rezervele mele că trebuie să facem asta implicaţi în partide politice sau implicaţi în politică. Avem datoria ca prin acţiunile noastre să arătăm un alt stil de viaţă, să facem oamenii să înţeleagă că prin Dumnezeu viaţa devine frumoasă cu toate greutăţile ei dar implicarea în politică tot nu o consider benefică. Mi s-au dat ca exemple Iosif care era un fel de prim ministru al Egiptului, dar hai să fim serioşi, nu vorbim despre aceeaşi discuţie decât dacă România redevine regat. Nici argumentele că în poporul Israel erau implicaţi în viaţa politică a ţării nu mă convinge. Poporul acela era altceva decât suntem noi. Acolo nu era altă alternativă, ei respectau porunca lui Dumnezeu privind ierarhiile.

Din păcate experienţele anterioare cu neoprotestanţi implicaţi în politică nu sunt tocmai convingătoare pentru mine ca să susţin o astfel de implicare. Pe de altă parte voi susţine sau semna pentru anumiţi candidaţi care atunci vor fi alternativa cea mai bună, dar nu mă voi mai implica în discuţii politice mai ales în unele care să strice relaţii. Acum eu văd lucrurile aşa dar mai sunt oameni care şi-ar da viaţa pentru un candidat sau altul. Am asistat la o astfel de discuţie într-o biserică şi nu mai încerc vreodată să pornesc sau să întreţin vreo discuţie in acest sector.

Dumnezeu să vă dea tuturor înţelepciunea de a şti ce trebuie să faceţi. Nu vă chem să faceţi ca mine, asta e decizia mea cu privire la viaţa mea, nu o impun şi nici nu socotesc pe cei care gândesc sau fac altfel decât mine mai păcătoşi, mai slabi sau mai imaturi. Cred că fiecare din noi suntem unici şi avem dreptul la o anumită poziţie dar eu nu voi promova nici un candidat la nici un fel de alegeri deocamdată.

Mâine vorbim puţin şiu despre politica religioasă ca să o lămurim şi pe asta. Până data viitoare „Să alegeţi bine!”