E mare criză de dragoste. Nu ai puţină de dat?

Ieri, discuţia cu o doamnă ducea inevitabil spre lipsa de dragoste şi bunătate ca o caracteristică a oamenilor care vieţuiesc în prezent şi am primit dovezi că oamenii tânjesc profund după o dragoste autentică şi nu au de unde primi. Este destul de evident că una din nevoile cele mai profunde ale oamenilor este tocmai dragostea şi în consecinţă, o mare parte a vieţii omului este consumată în căutarea dragostei.

Nu ştiu care este omul care şi nu îşi dorească să fie iubit, cei mai mulţi, cei sănătoşi să zicem, au dorinţa asta permanentă în ei. De fapt aşa am fost creaţi, e ceva pus acolo de la conceperea noastră şi pentru că „Dumnezeu ştie din ce suntem făcuţi” şi cum funcţionăm şi pentru că ştie nevoia noastră şi vede lipsurile noastre, vine în Noul Testament cu afirmaţia „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu ca să moară”. El, Creatorul, vede cea mai mare nevoie a omului neîmplinită şi vine în întâmpinarea acestei nevoi ştiind că noi oamenii tot spre ură ne tragem, tot spre lipsa iubirii şi spre sete generalizată de iubire.

De câţiva ani buni am scos televizorul din casa noastră. Consider lucrul acesta un avantaj pentru noi şi copiii noştri, dar uneori sunt mai neinformat (nu ştiu dacă acesta este un avantaj sau un dezavantaj) aşa că doamna despre care vorbeam mai sus, îmi spunea cu mare sete despre răutatea oamenilor, despre ce arată pe la televizor, despre războaie, hoţii, agresiuni, lupte etc. Am constatat că e terifiant uneori să trăieşti cu toate ştirile în casă, că oricum nu te ajută la nimic să ştii totul şi nici nu poţi interveni. Că e o strategie de a le şti pe toate şi de a nu face nimic pentru că problema e prea vastă. Dar din toată discuţia a reieşit clar că nu mai este dragoste şi că este nevoie de dragoste.

Ei bine, în lumea aceasta însetată după iubire există foarte mulţi oameni. Unii din aceşti oameni pretind că deţin iubirea, alţii că au cunoscut iubirea, alţii că „sunt” iubire dar puţini, foarte puţini oferă iubire celor din jur. Cu alte cuvinte e mare criză de dragoste. Mult mai mare ca cea financiară sau alimentară. Sau, dacă gândesc mai bine, dacă rezolvăm criza de iubire se rezolvă şi cea financiară şi alimentară.

„Teoroaia ca teoroiaia da praftica ni omoarî”. Cum facem să facem rost de dragoste, ar trebui cantităţi uriaşe. Să potoleşti setea de dragoste la atâta omenire nu e treabă uşoară. Citim în Scriptură că dragoste ar fi pentru toată lumea, dar cum poţi duce oamenii spre izvor că cei mai mulţi sunt şi orbi şi mai mult habar nu au cum e dragostea deşi o caută. Cineva spunea că un tânăr care bate la uşa bordelului tot dragostea divină o caută. Aşadar scenariul e cam aşa: Mâncare este din belşug, oameni flămânzi milioane dar nu ajung la mâncare, e nevoie ca cineva să îi ducă acolo şi să îi înveţe prin practică să mănânce. Cam aşa e şi cu dragostea.

Spunea cineva că a fost invitat să vadă diferenţa dintre rai şi iad. A fost dus într-o locaţie unde erau două încăperi mare. Una pentru rai, alta pentru iad. A intrat in cea a iadului prima dată şi a văzut acolo doi oameni care avea înaintea lor o oală cu mâncare delicioasă dar mâinile lor erau prelungite de un fel de linguri lungi. Mâncarea mirosea bine şi ei se chinuiau tare să mănânce pentru că prelungirea mâinii lor nu le permitea să ducă mâncarea la gură. Se uitau cu invidie unul la altul, se loveau, era mizerie de nedescris pe lângă oală, mirosea a mâncare stricată pentru că dăduseră pe jos cam tot ce li se aducea  şi se chinuiau să mănânce. Apoi, în camera unde era raiul tot aşa, oameni cu acele linguri lungi ataşate mâinilor şi cu mâncare delicioasă în oală. Atmosferă liniştită, calm, curăţenie, armonie şi toate erau frumoase. Diferenţa între cele două locuri era dragostea. Cei din rai, având în vedere că nu se puteau hrăni singuri se hrăneau unul pe altul. La gura sa nu putea ajunge cu lingura niciunul dar ca să hrănească pe altul nu avea probleme aşa că din dragoste au hotărât să se ajute unul pe celălalt.

Poate nu poţi vorbi cu preşedinţii statelor aflate în război. Poate nu poţi vorbi nici măcar cu familia vecină să le spui să se iubească. Poate nici măcar pe cei din casa ta nu îi poţi convinge dar dacă arăţi dragoste oamenilor este un mare, mare câştig. Oamenii nu ştiu să se iubească şi au nevoie să vadă asta. Este nevoie de oameni care să iubească ca Hristos. Este nevoie de oameni care să arate dragoste celor din jur. Poate visezi la lucruri măreţe, dar azi te provoc să iubeşti pe cei de lângă tine. Azi e timpul să ierţi o insultă şi să spui în schimb o vorbă frumoasă. Azi e timpul să ajuţi cu puţin pe cineva. Azi e timpul să pui capăt supărării pe soţul, soţia sau copilul tău. Azi e timpul să arăţi dragoste faţă de părinţii tăi. Azi e timpul să fii mai amabil şi mai iubitor. Azi e timpul de fapte bune, cât de mici dar să fie bunătate în ele. Azi e timpul să fii ca Hristos.

Omenirea are nevoie multă de dragoste dar nevoia asta poate fi acoperită doar de oameni care aleg să iubească, care în acest mod devin canale prin care dragostea lui Dumnezeu curge spre oameni. Este nevoie de dragoste, nu poţi contribui şi tu? Ştiu că şi tu ai nevoie, dar mai ferice e de cine dă decât de cine primeşte. Alţii au nevoie mai mare decât tine de dragoste. Nu uitaţi că oamenii care arată o ură mare vorbesc prin asta de setea tot atât de mare după iubire.

Dacă ai ceva dragoste… ajută şi tu că e mare nevoie.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.