Multe situaţii din viaţă par a ne pune în faţa imposibilului. Conjuncturile de mare provocare sunt tot mai dese, dar ele nu au fost rare nici în trecut. Oamenii, de-a lungul existenţei lor, au trebuit să evolueze, să progreseze şi pentru a trece la nivele superioare au trebuit să se confrunte cu aspecte care păreau imens de grele sau imposibile. Astfel de situaţii sunt în viaţa ta acum sau vor fi în perioada următoare.
Drumul spre evoluţie, indiferent că e vorba de evoluţie spirituală, psihică, intelectuală sau fizică, este greu şi presărat cu tot felul de obstacole. Unele acceptabile, altele sunt însă adevărate provocări pentru renunţare, blocare sau întoarcere din drum.
Evoluţie spirituală – sfinţire. Să ajungi la o relaţie mai bună cu Dumnezeu, să respecţi întocmai Cuvântul Scripturii nu este deloc uşor, indiferent de religie. De aceea unele religii au considerat că e mai bine ca oamenii nici să nu citească Scriptura, ci să beneficieze doar de ce dau clericii. Citind şi recitind Scriptura, realizăm că Dumnezeu vrea să ne sfinţim în permanenţă şi drumul spre acel stadiu al asemănării cu Hristos e plin de provocare şi renunţare.
De multe ori preferăm să rămânem într-un stadiu de „copii” care se hrănesc cu „lapte” şi nu putem mânca „bucate tari”. Asta dă o ramolire, o lipsă de putere şi implicit lipsa de implicare şi lipsa satisfacţiei. Dacă m-am învăţat să stau şi nu am antrenament spiritual, voi considera extrem de grea viaţa de credinţă, voi considera un efort prea mare să merg mai aproape de Dumnezeu, îi voi cere Lui să facă minuni în viaţa mea, să mă facă un Hercule spiritual fără să depun efort, să mă facă imaculat, o Alba ca Zăpada, fără să trebuiască să renunţ eu la ceva.
Trebuie să recunosc că mi-ar place o asemenea intervenţie divină, să facă un asemenea miracol Dumnezeu cu mine. Nu se pune problema dacă poate Dumnezeu, se pune problema dacă ar fi corect Dumnezeu, dacă ar fi drept. Mi-ar place să ajung asemănător cu Hristos printr-un miracol dar oare ar fi drept să ajung la acest stadiu prin atingerea cu o baghetă magică? Sau, un lucru căpătat uşor ar avea vreo valoare pentru mine?
Dragii mei, provocările vieţii spirituale sunt pentru a ne oţeli credinţa, pentru a ne antrena omul lăuntric, sunt pentru a ne demonstra iubirea de Dumnezeu şi dorinţa de cer. Orice provocare, chiar dacă este grea şi dureroasă are ca finalitate apropierea de Dumnezeu. Orice provocare sau obstacol trecut ne duc mai aproape de chemarea noastră. Deşi sunt grele, satisfacţia acestor examene este imensă. Încercarea credinţei noastre este mai scumpă decât aurul. Provocările pot împărţi credincioşii în două categorii. Una este a celor care au renunţat, trăiesc o viaţă de credinţă „normală” din punctul omenesc de vedere iar alţii luptă, suferă, au parte de încercări pe care le înfruntă şi implicit de succesul pe care îl dă credinţa în Dumnezeu şi renunţarea la sine. Ambele categorii sunt mântuite conform Scripturii dar unii „vor străluci ca stelele”.
Evoluţia spirituală este posibilă şi mai ales pentru că Dumnezeu se angajează să dea putere celor ce doresc să trăiască în sfinţenie. Dar trebuie să existe dorinţă şi vrere pentru sfinţire, trebuie să existe acţiune.
Evoluţie psihică – dezvoltare personală. Este mult mai lesne să ne certăm, să fim nemulţumiţi de viaţă, să criticăm, să invidiem, să ne complacem în vicii, să trăim dezordonat chiar dacă aceste lucruri nu ne aduc satisfacţie. Este mai uşor să trăim cum deja ne-am învăţat. Schimbarea ar însemna durere şi efort pe care nu mulţi sunt dispuşi să îl plătească. Atunci oamenii respectivi îşi merită soarta. Nu poţi aştepta ca alţii să îţi facă viaţa frumoasă. Poate găseşti pe cineva o vreme, părinţi, soţ, soţie, copii, colegi dar asta nu va dura prea mult. Tu singur eşti responsabil de frumuseţea sau urâţenia din viaţa ta. Nu mai da vina pe alţii.
Poate ţi se pare imposibil, sau poate nici nu ai auzit de dezvoltare personală. Ei bine, află că eşti dator să evoluezi psihic dacă vrei o viaţă împlinitoare. Dependenţele faţă de oameni, locuri, obiecte, substanţe nu îţi aduc împlinirea şi fericirea, sunt doar un slab surogat al acestora. Nu te mai plânge că ceilalţi nu te respectă, nu te mai plânge că nu eşti iubit, nu mai critica guverne şi autorităţi. Pierzi energie inutil criticând pe altcineva. Foloseşte acea energie ca să faci câţiva paşi spre dezvoltarea şi antrenarea ta. Vei simţi diferenţa. Se poate, doar trebuie să tai activităţile care nu te îmbogăţesc cu nimic şi să canalizezi acea energie în scopuri bune.
Cu ce te ocupi ziua? Ce discuţi cu colegii, fraţii, părinţii, soţia pe acasă? Care sunt temele tale uzuale de conversaţie? Ai analizat vreodată? Verifică azi, vei descoperi multe acţiuni şi vorbe fără finalitate, fără pozitiv în ele, fără putere în ele. Notează tot şi începe, conştient şi cu efort, să renunţi la ce nu e util sau negativ. Vei găsi energie pentru lucrurile bune, pentru progres, pentru evoluţie, şi te vei degreva de negativ. Asta înseamnă preocupare pentru evoluţia personală, asta înseamnă efortul de a analiza şi de a face o planificare, asta înseamnă să nu mai trăieşti „normal” ci specific, focalizat, cu scop. Vei descoperi că se poate.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.