8 Martie – păreri personale

Astăzi, chiar de 8 Martie, între cele două servicii ale bisericii în care slujesc, se adună în mintea mea o sumedenie de reproșuri pe care am să mi le fac, multe erori pe care le-am făcut și decizii proaste pe care le-am luat, forţându-mă să meditez puțin asupra problemei. Trebuie să recunosc că aș fi vrut să fiu mai vigilent cu privire la anumite decizii și regret că nu am făcut-o. Dar, mă mulțumesc că măcar pot învăța din greșeli.

Din start spun că am un respect deosebit pentru oameni, iar asta mă face să încerc în permanenţă, să îi văd așa cum Scriptura îmi cere. Referindu-mă la femei, am un respect deosebit pentru femei, mai ales pentru cele care sunt femei și nu altceva. Îmi iubesc soția și o respect cu responsabilitate și dăruire, asta o știe în mod deosebit ea, dar și alții care mai prind câte puțin din ce îmi permit să las să se mai vadă. Îmi respect mama în mod deosebit și îi sunt recunoscător. Mai sunt și alte persoane în viața mea, femei, față de care am gânduri alese de prețuire și respect. Totuși, azi voi fi foarte acid cu privire la ziua femeii, pentru că această zi a femeii nu o reprezintă nici pe Ana, soția mea, nici pe Aurica, mama mea și pe nici o femeie care chiar e femeie.

În primul rând spun că nu pot trece dezinteresat peste originea și mai ales peste inițiatoarea acestei idei, fără a avea repulsie. Inițiatoarea ideii, Alexandra Kollontai, cea care l-a convins pe Lenin să declare o asemenea zi era o curvă de prim rang, una care nu se sfia să ”consume” bărbați. Ea, Alexandra, e una din susținătoarele ideii că sexul trebuie să se consume fără iubire, a scris asta într-o povestioară cu titlul „Iubirile a trei generaţii”. Esenţa teoriei este că satisfacerea dorinţei sexuale, trebuie să fie la fel de simplă precum a bea un pahar cu apă. A fost o femeie disperată după sex și fără nici o urmă de moralitate, asta nu o spun eu ci cronicile. Pentru cei care spun că ar fi alta originea, pe la greci și așa mai departe, recomand o cercetare a mersului mișcărilor feministe în ansamblu și așa vor înțelege adevărata origine. De fapt, nici nu prea contează cine e inițiat-o, contează ce s-a promovat prin ea.

Apoi, faptul că în bisericile noastre se serbează o asemenea zi e de condamnat. Nu o spun ca să critic pe cineva, o spun pentru mine în mod deosebit, pentru că în câteva ore plec în biserica în care slujesc, la o asemenea întâlnire, unde eu mi-am data acordul să se desfășoare. O spun ca unul care sunt zdravăn mustrat în duhul meu de o asemenea realitate. Am primit propunerea și la argumentele ”la noi de ce nu se face dacă acolo și acolo”, am cedat fără să îmi iau timp de meditare. Nu e vina lor, celor care au dorit, e vina mea, care sunt pus ca prezbiter al acelui grup de oameni, eu trebuia să veghez.

Ziua de 8 Martie, are de a face de la inițierea ei, dar și de la perpetuarea ei, cu feminismul, destrăbălare, curvia, schimbarea rolurilor în familie, emanciparea femeii, distrugerea familiei și în final cu tulburări ale identității de gen. Ziua de 8 Martie, e o verigă în lanțul cu care familia este legată și din ce în ce mai sufocată. Și eu, care mă pretind al lui Dumnezeu, îmi permit să cred, că pot ”pocăi” o asemenea zi, că  pot pune pe ea o haină a evlaviei, că o pot sfinți…

În discuțiile de dimineață cu frații mei din Agârbiciu, le-am comunicat fără anestezie, că o astfel de zi nu se va mai serba în nici un fel în biserica aceea, câtă vreme mă va ține Dumnezeu vrednic să îi slujesc. I-a cutremurat determinarea și gravitatea mea, dar m-am bucurat că m-au înțeles.

Nu știu ce se întâmplă la tine în biserică, nu știu cum ai serbat 8 Martie, dar îți atrag atenția că se poate foarte bine să te înșeli ca și mine. Femeile trebuiesc iubite și respectate de soții lor în orice zi a anului, flori trebuie să primească și în alte zile nu doar la ocazii, felicitări și urări la fel. Devenim falși, conformiști, executând cu nonșalanță ceea ce o curvă ne-a lăsat de moștenire. Oare nu le punem pe iubitele noastre soții și mame într-o situație jenantă din cauza asta? Oare nu le asociem involuntar, cu inițiatoarea mișcării și valorile ei? Veți spune NU, și poate ați fi în stare să mă și pocniți, dar dacă meditați mai bine?

Femeile sunt mult mai prețioase decât acea femeie, soția mea și mama mea nu pot fi asociate nicicum cu o astfel de persoană, nici măcar printr-o zi inițiată de ea. Mi se pare o ofensă la adresa lor și la adresa oricărei femei credincioase și evlavioase. Mi se pare mai presus de toate o ofensă la adresa lui Dumnezeu prin implicarea bisericilor în asemenea sărbătoriri. Credem că de fapt îl lăudăm pe El cu ocazia asta. Credem că o facem în numele Lui. Pretindem că serbările noastre nu au nimic păcătos în ele, din cauză că le pocăim noi. Cât de tare ne putem înșela…

Ceea ce spune Dumnezeu în Scriptură despre femeie, maniera în care le este cerut bărbaților să se poarte cu ele, modul protectiv care ni se cere, iubirea Cristică care ni se cere, iubirea până la jertfă pe care trebuie să le-o arătăm sunt adevăratele valori pe care trebuie să le deținem. Doresc oricărei femei să aibă parte de soți care să le trateze Scriptural și nu cum prezintă mass-media și societatea contemporană.

Știu că voi fi penalizat pentru asta, de unii direct, de alții în mintea lor dar nu îmi pasă. Eu am greșit și mă căiesc sperând să primesc iertare. E ceva ce am simțit nevoia să spun, pentru că deja cred că s-a ajuns prea departe. Cât despre tine, cel care citești, ai dreptul să faci cum te va lumina Dumnezeu, ai dreptul să mă condamni, să mă acuzi, să te miri sau să iei aminte. E strict decizia și problema ta, dar și consecințele tot ale tale vor fi.

Nu uitați. Pe noi Scriptura ne învață și Duhul Sfânt ne face descoperit. Nu urmați sfaturile sau ideile unei persoane imorale, curve și destrăbălate. Iubiți-vă soțiile cum Hristos și-a iubit biserica. E infinit mai bună iubire.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.