Uneori, ne este la îndemână și plăcut să ne exprimăm profesionismul înțelegerii lui Dumnezeu. Ne trezim cerându-le altora să îl înțeleagă pe Dumnezeu și bunătatea Lui, că doar e ușor și vizibil. Pretindem oamenilor din jur, să accepte spusele noastre, în calitate de ”experți în înțelegerea lui Dumnezeu” și ne supărăm, dacă aceștia nu-L pot pricepe, deși noi, l-am explicat clar și pe înțelesul lor.
Ne place să fim lăudați pentru relația noastră cu Dumnezeu și adesea suntem tentați să mistificăm această relație, să o trecem de linia normalului, pentru a arăta celorlalți, cât de profundă e această relație. Tot așa de des, credem că Dumnezeu nu mai are secrete pentru noi și îi compătimim pe cei ce ”nu au o relație profundă cu El”.
În realitate, consider că nu știm, sau cel puțin eu nu știu, aproape nimic despre Dumnezeu. Știm, cel mult, puțin din ce ni s-a descoperit în Scriptură. Avem mari probleme în a înțelege și accepta ce Dumnezeu a lăsast să se vadă din El, prin cuvintele Bibliei, ce să mai vorbim de înțelegerea sa în întregime. ”Nici măcar vopseaua nu o zgâriem”, dacă ar fi să folosesc un termen de comparație utilizat în copilărie. Dar ne place să credem, că așa de profundă e relația noastră cu El, încât Îl cunoaștem.
În realitate, ”cunoaștem în parte” și acum, depinde cât de mare este acest ”în parte”. Până ”vom fi ca El” nu putem avea pretenția că Îl ”vom cunoaște pe deplin” și nici atunci, nu ne spune Scriptura că ni se va permite să Îl cunoaștem. De fapt, ne va rămâne mereu ceva de descoperit din El, ca să rămânem uimiți de fiecare dată de El.
Eu mă declar mai degrabă, expert în a fi surprins de Dumnezeu. Face ce face și mă surprinde cu bunătatea Lui. Face ce face și mă surprinde cu dragostea Lui. Face ce face și mă surprinde cu înțelepciunea Lui, cu resusele Lui, cu planurile Lui, cu sfințenia Lui. Mă declar expert în a fi luat prin surprindere de Dumnezeu. El totdeauna se ocupă de sufletul meu și de nevoile lui, de familia mea și nevoile ei, de trupul meu si nevoile lui. De regulă, atunci când nu mai există șanse, putere, resurse, voință, El intervine și lucrează. Niciodată nu intervine când vreau eu, ci când vrea El. Asta da supriză.
Expert în înțelegerea lui Dumnezeu!?!?!.. poate or fi unii, dar eu nu mă pot numi. Totuși, mă declar mulțumit cu titlul de ”expert în a fi surprins de Dumnezeu”. Cu timpul, poate mă voi înțelepți și eu și sper că îl voi cunoaște tot mai mult.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Si totusi sunt destui care cred ca sunt experti in intelegerea lui Dumnezeu. Evident nu putem fi experti in cunoasterea lui Dumnezeu. Suntem atat de limitati incat, de exemplu, traim o viata langa partenerul nostru daruit de Cel PreaInalt si nu il cunoastem cu adevarat.
Parca C.S. Lewis spunea despre faptul ca diferenta dintre un vierme si un arhanghel este mai mica decat diferenta dintre respectivul arhanghel si Dumnezeu. Unul singur, cumva, a crezut ca stie totul despre Dumnezeu, inclusiv cum L-ar putea infrange. S-a dovedit ca viermele ce se taraste cu greu pe pamant a dat dovada de o intelepciune superioara acestui arhanghel.
Intelepciunea de sus smereste. Realizezi cu ajutorul ei cat de mic esti si cat de infinit e Stapanul divin in toate cele. Realizezi ca esti expert doar in propria nimicnicie…Atat! Evident doar atunci poti sa-l intelegi pe aproapele tau. Il poti iubi si aprecia pe semenul tau doar atat cat te regasesti in el! Cu nici un banut sau idee mai mult!