Să facem abstracție de trecutul nostru în totalitate, nu e nici recomandat, nici înțelept. Nu putem să ne uităm trecutul, dar avem obligația să îl lăsăm în urmă. Încercarea de a îl căra în spate, de a îl aduce în permanență în prezent e dătătoare de epuizare și nu aduce beneficii. Trecutul are lecțiile sale, pe care suntem obligați să le învățăm, dar noi trebuie să mergem înainte, cu acele lecții învățate.
De multe ori trăim în prezent privind continuu, nu la linia orizontului, ci la pozele vechi în care sunt surprize fie aspecte pozitive, fie aspecte negative proeminente. De multe ori trecutul strigă pe unii oameni, să îl privească și rememoreze și să nu vadă binecuvântările prezente și nici să nu se bucure de ele.