Să facem abstracție de trecutul nostru în totalitate, nu e nici recomandat, nici înțelept. Nu putem să ne uităm trecutul, dar avem obligația să îl lăsăm în urmă. Încercarea de a îl căra în spate, de a îl aduce în permanență în prezent e dătătoare de epuizare și nu aduce beneficii. Trecutul are lecțiile sale, pe care suntem obligați să le învățăm, dar noi trebuie să mergem înainte, cu acele lecții învățate.
De multe ori trăim în prezent privind continuu, nu la linia orizontului, ci la pozele vechi în care sunt surprize fie aspecte pozitive, fie aspecte negative proeminente. De multe ori trecutul strigă pe unii oameni, să îl privească și rememoreze și să nu vadă binecuvântările prezente și nici să nu se bucure de ele.
Văd adesea oameni care umblă cu pozele trecutului în brațe. Aceștia, de cele mai multe ori, au o problemă în a înțelege și accepta realitatea în care trăiesc și se amăgesc în două moduri posibile. Unul din ele e că, se amăgesc cu momente pe care le consideră reușite „de odinioară”, „de pe timpul lui…” și altul e că, se amăgesc cu momente neplăcute și „se priponesc” în acel eșec sau stare, neacționând în prezent, crezând că nu sunt în stare de reușită.
Da, fotografii cu trecutul avem fiecare din noi, dar ce facem cu ele? Sunt doar amintiri sau facem din ele ochelarii prin care privim viața. Până acum, am avut multe succese și insuccese, dacă acestea ne paralizează prezentul, atunci trebuie să facem ceva și să lăsăm în urmă trecutul. Totul este trecător și ar fi o nebunie pentru noi să cărăm tot trecutul după noi. El trebuie să rămână în spate, mergem înainte doar cu lecțiile sale în memorie.
Verifică să vezi acum cât de mult din trecut duci după tine. Câte din eșecurile, păcatele sau greșelile tale le cari cu încăpățânare în viața ta. De câte ori acest trecut nu îți taie elanul de a acționa, de a te implica. Câte bucurii nu îți refuzi, din cauză că trecutul îți dă dureri de cap? Poate te-ai obișnuit să spui că tu nu poți, că tu nu ai, că tu nu ești în stare. Poate că trecutul te ține captiv în cușca sa, în realitatea pe care o trăiești. E timpul să ieși din această cușcă a trecutului și să acționezi și să trăiești în prezent. Da, e posibil că în trecut ai falimentat, dar asta nu trebuie să te oprească să încerci din nou și nu trebuie să te condamne la același parcurs.
Fă din eșecurile trecutului trepte ale urcării nu trepte ale coborârii. Acele greșeli îți pot da informații importante pentru trăirea în prezent, poți urca mai sus sau le poți lua în spate și să umbli bezmetic, obosit și dezorientat prin prezent. Spunea cineva, „fă din greșelile trecutului un moment, nu un monument”. Profită, ține cu tine, folosește-te de ceea ce trecutul te-a învățat. Tu poți merge mai departe, poți urca mai sus, poți profita de pe urme trecutului, nu-l lăsa să te paralizeze.
La fel și cu reușitele trecutului. Eu te cred că îți place să te știi un om de succes, dar nici acel trecut de succes nu poate și nu trebuie cărat în spate mereu. Oamenii care fac asta sunt condamnați să nu mai trăiască noi reușite și împliniri. Laurii trecutului îi sufocă și nu mai pot vedea de după crengile lor prezentul, cu prospețimea și frumusețea lui. Aud adesea oameni invocând trecutul credinței, al bisericilor și reproșând bisericilor actuale „că nu mai sunt ce erau odată”. În realitate o astfel de povară a trecutului poate zdrobi sub greutatea sa, orice încercare de trăire frumoasă. Da, nici oamenii, nici țara, nici bisericile, nici noi ca persoane, nu mai suntem ce eram odată. Trăim într-un alt timp, într-o altă vreme, nu putem îngheța ca în poza noastră cea mai reușită.
Pozele trecutului, trebuie să rămână poze dragii mei, altfel, trecutul ne va strivi sub greutatea sa și în loc să mergem liberi prin prezent, ne vom târâ sub sarcini grele. Avem prin Mediaș pe cineva, căruia i-au sărit ceva rotițe, și umblă prin oraș cu toate bagajele după el. Oamenilor le este milă dar nu au ce să îi facă, dacă încearcă să îi ia ceva, e jale mare. Așa suntem și noi uneori, târâm cu încăpățânare greșelile sau succesele trecutului prin prezent și ne plângem că viața e grea, că povara e mare și că oamenii nu mai sunt cum erau odată. Nu, tu și eu nu mai suntem cum eram odată. Poate la momentul acelui succes din trecut, nu aveam tona asta de bagaje de cărat după noi, era mult mai ușor.
Haideți să învățăm lecțiile trecutului și să lăsăm restul în spate, să descărcăm sarsanaua de poze mucegăite și care nu ne ajută în nici un fel. Hai să gândim corect despre viața noastră prezentă și să ne avântăm cu voioșie spre țeluri și idealuri noi. Nimic nu e mai plăcut ca o călătorie pe munte fără bagaje în spate. Hai să luăm strictul necesar pentru că urcușul e greu, resursele sunt puține și nu e înțelept și benefic să trăim cu sarcina trecutului în spate.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.