Abuzul spiritual – III – Familia

Abuzul spiritual are atâtea variante și fațete, încât este greu de depistat la timp și în fiecare instanță unde poate apărea. Unul din locurile cele mai vulnerabile este familia. După biserici, al doilea loc unde au loc cel mai adesea abuzuri spirituale e „acasă”. Acolo, abuzatori pot fi soții, soțiile, părinții și în unele cazuri chiar și copiii.

Acum câteva zile am avut o discuție cu cineva care a fost martorul unei relaţii spirituale abuzive și mă întreba, ce să înțeleg eu din ce am văzut și auzit? Fusese în vizită la cineva și acea familie, își trimiseseră fata în camera ei, fără drept de comentarii, pe un ton ridicat întrucât ea „trebuie să rămână în supunere”. Era vorba de căsătorie, fata se gândea să își urmeze viitorul soț, după căsătorie, acolo unde va sta el. Părinții au considerat asta lipsă de supunere și au zbierat efectiv la ea, să dispară în camera ei, deși „fetița” are pe aproape de 30 de ani.

Veți zice, bine, bine, dar fata de ce e bleagă? E bleagă pentru că a fost abuzată spiritual. Ea toată viața a știut că trebuie să stai în supunere oarbă față de tata, că și mama tot așa stă și pentru că toți frații și surorile ei, chiar si cei căsătoriți, cu familii cu tot, stau în supunere față de tata. Asta e un exemplu de abuz grosolan, fără pic de finețe și demn de dat exemplu la categoria „așa nu”.

Totuși, cum spuneam deja, abuzul spiritual are multe forme și în familii poate lua sute de nuanțe. Abuzurile sunt orice formă de presiuni negative făcute prin: gânduri, vorbe sau fapte care aduc consecințe negative asupra emoțiilor, psihicului, fizicului sau spiritului unei persoane. Există  familii în care partenerii sau părinții  își folosesc autoritatea lor spirituală, pentru a-i controla si a-i domina pe cei din familiile lor, încercând  în acest fel să-și satisfacă propria lor sete de importanță, de putere, de intimitate și de satisfacție. Aspectul foarte grav este că nu suntem pregătiţi să recunoaștem abuzul pentru a ne putea apăra sau păzi.

Pe abuzatori, de cele mai multe ori, nici nu îi interesează de ce simte persoana abuzată, de ce gânduri are. Abuzatorul trebuie să dețină dreptatea și puterea. Pretinde doar să faci ce spune el sau ea și pentru asta e gata să aplice orice presiuni este nevoie. Iată câteva scenarii care probabil nu vă sunt străine. Obligarea unui copil să se roage la masă sau seara, obligarea soției să poarte un anumit tip de haine, privarea soțului de relații intime „pentru că postesc”, obligarea familiei să meargă la biserică, pretinderea de performanțe spirituale cum ar fi constrângerea partenerului și sau a copiilor să postească sau să cânte, neacceptarea de critici sau alte variante sugerate, biciuirea cu Scriptura a soției sau copiilor, amenințarea cu iadul, solicitarea de supunere oarbă din partea soțului pentru soție, deși el nu are de gând niciodată să iubească cum a iubit Hristos, folosirea de superioritate din cauza unei aşa zise descoperiri și altele.

Abuzul spiritual inclusiv cel realizat în familii, are ca scop manipularea, controlarea și impunerea puterii indiferent de opiniile, cerințele sau sentimentele unei alte persoane. Acest abuz se realizează de regulă de persoane care sunt în poziții de autoritate, prin faptul că acestea înțeleg sau aleg să folosească eronat, în scop egoist, autoritatea pe care o au. Acea autoritate ar trebui să aducă pace, liniștire, siguranță, protecție dar se transformă în bici și asuprire. Persoana controlată și abuzată își va suprima emoțiile, își va îngropa amintirile dureroase și se va proteja conștient sau nu, de orice alt om. Astfel de persoane ajung închise, rigide, critice, acide din dorința de a nu mai suferi. Mai mult, un abuzat va deveni de cele mai multe ori abuzator la rândul său din două motive. Primul e că doar asta știe, asta a învățat. Așa se face că un copil abuzat, deși nu i-a plăcut lucrul acesta și a spus că el nu îl va face, va ajunge un părinte abuzator întrucât asta a văzut, acest model l-a avut. Al doilea motiv e că, cea mai bună metodă de apărare e atacul, în acest cazuri. Dacă mergi spre un cățel agresat și lovit, el va încerca să se apere atacând, pentru că are răni, pentru că îl doare. Așa se va întâmpla cu o soție abuzată, cu un soț abuzat, cu copiii abuzați și cu membrii bisericii abuzați, mă refer la abuz spiritual.

Mă repet, așa cum spuneam și în prima și a doua parte a acestei meditări. Singura șansă de a detecta și a ne apăra de abuzuri spirituale este să cunoaștem Scriptura și să avem o relație vie și permanentă cu Dumnezeu. Așa putem simți abuzul spiritual și putem să ne poziționăm cât mai corect față de un eventual abuzator. De ce spun asta? Pentru că la abuzurile spirituale, armele abuzatorilor sunt: Biblia folosită pe post de ghioagă și așa pretinsele „descoperiri”, „vise”, „profeții”, „lucrări” sau „înțelegeri superioare ale Scripturii”. Singura șansă de descoperire a abuzurilor este prezența Duhului Sfânt și cunoașterea Cuvântului.

Rănile provocate de abuz sunt vindecabile, dar cu cât trece mai mult timp petrecut în relația abuzivă, cu atât durează mai mult vindecarea. Mai mult, abuzurile spirituale sunt căi bune prin care duhurile necurate pot lega persoane, cu toate că acestea și-au predat inima lui Dumnezeu. Vor fi legate și secătuite de bucurie, dorință de lucrare, energie spirituală și vor fi oameni de decor în biserici, nu vor acționa în nici un fel. Au fost învățați că abuzatorul știe ce e cel mai bine și vor face, doar ceea ce abuzatorul le dă voie. Dacă abuzatorul a dispărut, ei riscă să stea inerți, inactivi și neimplicați tot restul vieții lor, pentru că sunt legați și nu știu asta.

În fine, problema e mult mai complexă decât ne imaginăm noi. E așa de gravă, încât bisericile si familiile suferă enorm. E așa de prezentă, că nu vom găsi ușor un loc „liniștit în care să ne plecăm capul”, pentru că e mai ușor să pretinzi și să uzezi de putere, decât să câștigi autoritatea prin slujire și jertfă. Așa că cei mai mulți oameni aflați în poziții de autoritate, vor fi tentați să folosească metoda mai ușoară. Mâine, dacă Dumnezeu ajută voi scrie câte ceva despre semnele vizibile ale abuzului spiritual și despre anumite lucruri care pot fi făcute de către cei care conștientizează că sunt abuzați.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.

Abonare

Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare

Mulțumesc de înscriere.

Ceva nu a mers.

10 comentarii la „Abuzul spiritual – III – Familia”

  1. Dacă exemplul cu cu părinţii şi fata de aproape 30 de ani este abuz spiritual în familie, care e diferenţa dintre acesta şi abuzul psihic şi abuzul emoţional părinţi-copii? De ce nu ar unul din celelalte două? Nu sesizez diferenţa.

    Răspunde
    • Aici vorbeam de folosirea autorității spirituale pentru a abuza. Abuzul spiritual are efecte și asupra emoțiilor, psihicului și chiar fizicului. De regulă, când o persoană e abuzată, asta nu se limitează la sfera spirituală ci se extinde. Rar întâlnim cazuri în care abuzul e doar spiritual și atât. Abuzatorul folosește tot ce îi pică la îndemână pentru a exercita controlul și presiunea. În relațiile spirituale, datorită necunoașterii Scripturii de către victime, se folosesc „la greu” abuzatorii de autoritatea lor. Asta e diferența, folosirea de autoritate spirituală pentru a exercita controlul asupra altor oameni.

      Răspunde
      • Dar când părinţii îşi abuzează emoţional copiii – ceea ce înseamnă abuz emoţional – nu tot autoritatea spirituală şi-o folosesc? Vrei să spui că în relaţia părinţi-copii abuzul spiritual este şi abuz emoţional şi abuz psihic în acelaşi timp?

        Răspunde
  2. Aici depinde mult de caracterul fiecaruia. Unii au un caracter manipulant, altii il au usor manipulabil. Ce-i drept, mie mi se pare acest abuz spiritual ca fiind ceva de prost gust. Am observat cum diverse persoane il practica diferit in situatii diferite. Spre exemplu, in prezenta persoanelor carora vrei sa le faci o impresie placuta, vei incerca mereu sa fii superior celui din jurul tau doar pentru a oferi acel aer de superioritate. Ma rog, astea sunt lucruri doar discutabile, e aproape imposibil sa schimbi ceva in comportamentul unui om, mai ales o caracteristica de genul asta.

    Răspunde
    • Cel mai apropiat prieten al meu a avut o influenţa determinantă în schimbarea comportamentului meu, reuşind ceea ce familia şi toţi ceilalţi prieten ai mei la un loc nu au reuşit. De aceea cred că e posibil să schimbi mult în bine comportamentul unui om, dar aceasta numai dacă are încredere în tine şi este sigur că îl iubeşti şi îl accepţi.

      Răspunde
  3. Forme de abuz, cred ca pot fi numite si urmatoarele situatii:
    – Casatoriile dirijate sau planificate sau doar cu acordul unui prooroc, fara se se tina cont de parerea celor care urmeaza sa faca acest pas;
    – Participarea fortata la programul bisericii a unor membrii care nu-si doresc inca acest lucru;
    – Tratarea bolilor la spital, doar in faza de criza, de urgenta, nu inainte de a astepta vindecarea din partea Domnului. Am vazut cu ochii mei cum o femeie insarcinata putea sa moara pentru ca pierduse sarcina, iar fratii de credinta se rugau sa fie vindecata de Dumnezeu;
    – Refuzul de a inmormanta un om decedat, pe motiv ca il va invia Dumnezeu, pana cand vecinii au sesizat autoritatile din cauza mirosului insuportabil;
    – Interdictia purtarii de catre fete a unui inel. Am fost prezent cand un frate s-a ridicat in mijlocul programului, a mers la o astfel de tanara si i-a cerut inelul; aceasta nu i l-a dat si a plecat din biserica (slava Domnului ca nu a plecat definitiv). Acest frate „vana” doar aspectul exterior. Nu zic eu ca e bine sau nu, dar putea sa discute cu acea domnisoara in particular sau si cu parintii la sfarsitul programului. Nu stiu daca mai fusese avertizata inainte cu privire la inel. Eu sunt de parere ca degeaba il tine in geanta si afara si-l pune din nou pe deget. Nu ma incalzeste cu nimic faptul ca in adunare se poarta si se imbraca intr-un fel (decent), iar afara nu se deosebeste cu nimic fata de restul lumii;
    – Daca nu vorbesti in limbi, nu vei ajunge in cer, este alta teorie crezuta de multi frati;
    – Numirea sau alegerea de presbiteri, diaconi etc. in functie de situatia materiala a acestora;
    – Solicitarea de colete cat mai substantiale, pentru cazuri umanitare din alte biserici neunoscute. De exemplu vine un om, se prezinta ca un frate din adunarea cutare si ca are cutare problema el sau alti frati din adunarea lui. La auzul unor astfel de probleme, pastorul din adunarea unde acest om a venit sa se planga, cere fratilor si surorilor sa-l ajute cu ce pot, fara insa a investiga, a afla mai multe despre ceea ce le-a relatat acel om;
    – Strangerea de colete consistente si pentru asa numitele vedete crestine care au fost in acea adunare, invitati sau nu, sa cante sau sa sustina un concert;
    – Femeii i se da dreptul sa predice, sa invete adunarea;
    – Femeii nu i se da dreptul nici sa se roage in adunare, nici sa cante singura, nici sa citeasca un psalm sau o poezie. I se da voie doar sa cante cu toti si sa se roage cu toti, insa niciodata individual. Nu i se da dreptul sa puna vreo cantare la program etc. Am cunostinta de astfel de adunari din Romania;
    – Ereditatea pastoririi. Un frate din biserica credea ( si poate crede si acum) ca daca bunicul si tatal sau au slujit ca pastori in acea adunare, el are automat acest drept;
    – Diferente majore intre viata si comportamentul si activitatile si interesele dintr-o zi de duminica si restul saptamanii;
    – Fortarea celor introsi de curand la Domnul sa predice cuvantul lui Dumnezeu;
    – Evitarea sau chiar interdictia de a predica pe anumite teme, care sunt deranjante pentru unii membrii din biserica. Exemplu: bogatie, lux, bani, lacomie, avaritie, interesul propriu etc;
    – Frati sau pastori sau slujitori in biserica care nu accepta nicio corectare, din niciun punct de vedere; ei considerandu-se desavarsiti;
    – Familiilor li se impun, as spune, cote de nasteri de copii. Daca se depasesc este foarte bine, dar daca nu se ating sau nu apare niciun copil, imediat acestia sunt pusi la zid si aratati cu degetul. O cota des folosita era sau este de 10 copii pe familie.
    – Pastorul unei biserici pleaca cel putin o luna din biserica in interes de business personal si lasa biserica in conducerea unui semianalfabet cu 5-6 clase, care nu stie nici sa citeasca corect si nici sa scrie. De exemplu am o chitanta de la el in care numele imi este scris complet gresit si nici suma nu este trecuta corect.
    – Transformarea bisericii intr-un fel de partid sau mai multe, cu ocazia alegerii noii conduceri a bisericii. Asta implica si o campanie electorala, care nu e prea departe de cea din ploitica.
    – etc
    – etc
    – etc
    – …

    Astea mi-au venit acum in minte, dar sunt mult mai multe, din nefericire, si mult mai grave, ca cele in care trebuie sa prezinti, de exemplu, homosexualitatea, ca nefiind un pacat si excluderea din colegiile crestine pe aceia (profesori / studenti) care raman la adevarul biblic.

    Poate formele de abuz amintite de mine mai sus, pot parea usor anodine, dar eu nu le consider deloc asa.

    Nu am stat sa le incadrez intr-o categorie sau alta, adica abuz spiritual, emotional, fizic etc, deoarece am observat ca Victor se pricepe foarte bine la asta. Asa ca, daca doreste, poate face el aceasta incadrare.

    Răspunde

Lasă un comentariu