Recentele preziceri despre sfârșitul lumii, mi-au adus o stare de lehamite și chiar de desconsiderare profundă, față de oamenii care le-au făcut. Unii oameni se joacă de-a proorocii, pretind a vorbi de la Dumnezeu, pretind că Dumnezeu le-a descoperit anumite lucruri și că trebuie să fie crezuți. Au făcut calcule, au așa-zise descoperiri, pretind că Dumnezeu i-a făcut să înțeleagă, dar iată că, încă odată, de parcă mai era nevoie, proorociile lor s-au dovedit a fi false. Nu s-au împlinit. Oare ce putem să facem în privința asta? Cum să ne oprim din tăvălugul acesta al proorociilor false? Trebuie să facem ceva?
Lună: octombrie 2015
Femeile și pornografia
De obicei, în corelația pornografie-femei, ne gândim prima dată, la faza în care o femeie suferă din cauză că, soțul ei consumă astfel de materiale. Nu prea ne gândim „din start” la dependenţa unei femei de pornografie. „De când e lumea” pornografia a fost considerată problema bărbaților și creată pentru bărbați. Știți doar că, bărbații sunt „flămânzi” după privit. Totuși, situația nu stă tocmai așa, deși asta a fost realitate în trecut.
Am mai spus și cu alte ocazii și acum o voi spune iar. Pornografia modernă țintește și femeile folosindu-se de studii psihologice moderne, care descoperă pârghiile necesare ajungerii la mintea sau inima unei femei. Dacă pornografia pentru bărbați e axată pe vizual, pe penetrare, pe imagine, cea pentru femei implică mai mult decât atât și se amestecă și conversații potrivite, scenarii menite să stârnească interesul și ține cont de machiaje, cromatică, ambient și tot ce mai trebuie. Femeile sunt în vizorul celor ce toarnă astfel de filme și statisticile recente confirmă succesul creatorilor de pornografie pe acest segment.
Trece viața sau trăim?
Zilele acestea am meditat mult la ce sunt, mai mult ca altă dată. Până acum, meditam mult la ce fac sau nu fac, acum gândurile mi s-au dus la ce sunt. Am privit și în mine și la alții și mi-am dat seama că puțini oameni știu să trăiască. De fapt, unii nici nu trăiesc, ei stau în loc și viața trece. Nu înaintează, nu se maturizează, ci îmbătrânesc purtați doar de valurile, care îi duc în diferite părți. Durerea e că, astfel de oameni consideră starea lor inertă, o maturizare și pretind reverență pentru vârsta pe care o au. Parţial, am fost și eu așa. Sper să nu mai fiu. Vreau să trăiesc nu doar să treacă viața. Nu mai vreau o viață care trebuie trăită, conformă, limitată la ceea ce spun alții. Vreau să trăiesc și pot face asta și fără să escaladez Everestul sau să fac sărituri de pe Burj Khalifa.
Ispita lucrurilor mărețe
Impactul în societate este important pentru noi. Fiecare om își dorește, la un anumită intensitate, să fie văzut bine și chiar să rămână în istorie pentru cine a fost și ce a făcut. Noi tânjim, conștient sau inconștient, să fim remarcați de ceilalți și apreciați. Unii, pentru că nu reușesc în sensul pozitiv, decât să rămână nesemnificativi, fac acțiuni negative. Se pare că e mai important pentru unii să fii remarcat ca „oaia neagră”, decât să rămâi necunoscut.
Pe de altă parte, Scriptura ne cere să fim oameni de influenţă sau cu influenţă. Asemănarea noastră cu sarea și lumina folosită în Scriptură e grăitoare în acest sens. Mulți creștini își doresc mult de tot să aibă o influenţă semnificativă în societate și pentru asta, fac acțiuni impresionate și cer puteri suplimentare. Cumva, în unele cazuri, așa se măsoară reușita spirituală. Cei ce nu reușesc să se impună cumva ajung repede în depresii.
Amețeala de la sfârșitul lumii
După cum știți, în ultimul timp, în ultimii 15 ani, mai bine zis, a venit sfârșitul lumii de mai multe ori, sau trebuia să vină. Cel mai mare dintre ele trebuia să fie la trecerea dintre 1999 și 2000, dar nu a mai venit. Însă se pare că a dat tonul pentru multe alte sfârșituri, așa de multe că nu mi le pot aminti pe toate acum. Oamenii s-au agitat la fiecare din ele și cei ce susțineau teoria sfârșitului, erau siguri că așa va fi.
Acum s-au îndesit tare, anul acesta dacă îmi amintesc bine au fost deja trei. Ultimele două fiind în septembrie cu asteroidul și altul cu luna de sânge. Acum se mai preconizează unul, cu bătălia Armaghedonului, bazat pe recentele mișcări de trupe ruse spre orient. Doar că în ăsta nou, intră deja și nume grele. Mulți pastori și vorbitori cu renume dau credit acestei idei și mă văd nevoit să îmi pun niște semne de întrebare, pentru a îmi putea păstra totuși calmul indiferent de ce se întâmplă acum în lume.
Când te bați cu dracii pe degeaba
La modul cel mai sincer, cred că a scoate draci, e o treabă extrem de grea și nu poate fi făcută de oricine. Necesită o putere care vine din Dumnezeu, pentru că o împărăție nu poate fi dezbinată împotriva ei. Puțini oameni cunosc dispuși și în stare să ajute semenii în viața cărora sunt prezente duhuri necurate. Există însă și mulți oameni care pretind a avea aceste abilități, dar nu acționează în nici un fel.
Una din „piesele de rezistență” ale unor evanghelizări moderne, este tocmai manifestarea de putere spirituală, prin efectuarea sau mărturisirea de vindecări, eliberări și proorocii. Evanghelizările devin un fel de concurs de arătat mușchii spirituali, pentru a momi pe oamenii slabi la a fi puternici. Când vorbim de „skandembergul” dintre neoprotestanți, iar vom vedea strălucind aceste manifestări de putere, prin exemple sau mărturii. Sunt oameni în stare să facă astfel de lucrări mari. Sunt oameni care pot alunga demoni, sunt oameni care pot face minuni și care proorocesc adevărul și totuși este posibil ca aceste „lucrări” să fie zadarnice.