Zic scurtă, pentru că nu va putea nimeni să înțeleagă vreodată deplin fenomenul gârboviei religioase și nu pentru că nu s-ar putea radiografia, ci pentru că durează foarte mult și nu contribuie cu nimic la o mai bună tratare a ei. La gârbovia religioasă e nevoie doar de un diagnostic simplu, fără anestezie, deși e extrem de dureros de dat o asemenea veste, după care e nevoie de tratament, dacă omul vrea să creadă că are boala.
Cel mai bun exemplu în acest sens este poporul Israel, și cea mai bună perioadă te timp a vizibilității, cea mai bună postură de radiografiere e perioada în care Mântuitorul a venit pe pământ. „A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit” sau „locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.”
Religia poporului a legat în formalism așa de tare oamenii, încât nu au fost în stare să vadă că le-a venit Salvatorul așteptat. Asta e culmea rigidității și gârbovirii, asta e deplina reușită duhului neputinței, neputința de a îți recunoaște Salvatorul la care speri de veacuri și pentru a cărui venire te rogi și o chemi. Poate veți spune: Câtă întunecime? Câtă robie? Cum au putut? Ei au putut cum putem și noi astăzi. Mulți oameni merg la biserici, dar puțini reușesc să îl vadă pe Mântuitorul, să relaționeze cu El, să se hrănească din cuvintele Lui și să le fie tot ceea ce au nevoie.
Am spus-o și o mai repet, religia e o piedică în calea oamenilor să ajungă la Dumnezeu, în relație cu El și nu pun vreuna din religii într-o zonă de excepție. Excepții există, dar sunt date nu de coloratura religioasă, ci de unii oameni care sunt liderii acelor biserici. Când te înscrii sau aderi al o anume biserică, acea confesiune te ia prima dată i te introduce într-o formă stabilită dinainte și te obligă să te conformezi acelei forme, trebuie neapărat, chiar dacă nu ai convingerea, să adopți „poziția” impusă de acea religie, nu ai voie, nu poți să te miști altfel, orice abatere, constituie neascultare, încălcare de regulamente, răzvrătire etc, și aduce cu sine consecințe.
Domnul Isus, Mântuitorul, a fost primul care a vrut și a reușit să asculte de Tatăl în totalitate și prin asta a trebuit să spargă sarcofagul rigid al religiozității, suportând consecinţe despre care nu suntem neinformați. L-au căutat să îl omoare, să îl arunce de pe munte, să îl prindă în situații condamnabile. Au considerat că este împotriva religiei lor, că nu o respectă, că nu se supune, că vrea să calce poruncile (mai ales cele privitoare la Sabat), că strică „rânduiala”, l-au acuzat de blasfemie și alte și alte situații. Ei nu știau că sunt încorsetați în religia lor și că aveau nevoie de cineva să îi salveze chiar din capcana religiei.
Dragii mei, să nu înțelegeți că am ceva împotriva religiei, împotriva organizării oamenilor după preferințele dogmatice sau teologice. Nu. Noi suntem ființe sociale și sociabile, avem nevoie de socializare, unire, lucru în comun, avem nevoie de semeni, da sprijin reciproc, de mărturisirea păcatelor, de interacţiune, de unire în rugăciune și cântare. Nu am ceva cu asocierea în vederea trăirii frumoase, în vederea glorificării lui Dumnezeu. Eu scriu azi despre o situație de boală, despre situația în care aceste uniuni de oameni, limitează cunoașterea de Dumnezeu, experimentarea trăirii cu Dumnezeu, scriu despre situații în care aceste uniuni de oameni depărtează oamenii de Dumnezeu închizându-i în forme reci și seci.
Religiozitatea care limitează pe Dumnezeu, care impune anumiți ochelari pentru a vedea pe Dumnezeu, care intermediază relația omului cu Dumnezeu, care forțează o anumită interpretare a Scripturii și care nu lasă oamenii să cerceteze, e acea gârbovie despre care scriu. Gârbovia fizică spuneam că forțează omul să privească pământul și nu îl lasă să vadă cerul decât cu efort. Gârbovia religioasă în același mod, limitează oamenii să Îl vadă pe Dumnezeu, le pleacă capul jos și oamenii vor vedea doar cât îl prezintă acea religie, vor avea toți aceeași imagine despre Dumnezeu. Astfel de religii în zugrăvesc pe Dumnezeu prin liderii lor, apoi îl „bagă sub nas” credincioșilor, pretinzând că e cel mai reușit portret care i s-a făcut lui Dumnezeu vreodată și oamenii, care nu au curajul să se miște deloc, văd acel portret și sunt în stare să se bată cu alții pe seama originalității lui. De fapt e una din cerințele religiilor să te bați pe seama celui mai reușit portret realizat despre sau cu Dumnezeu.
Gârbovia religioasă e hidos de urâtă. Se vrea a fi frumoasă, aranjată, parfumată, rujată. Este expertă în programe, muzică, organizare, spectacol, control de mase, manipulare psihologică, abuz spiritual și asta îi dă o urâțenie seducătoare dare adesea o trimite spre zona de curvire cu alte surate. Gârbovia religioasă e cea mai urâtă dintre formele de gârbovie și despre eliberarea de ea, despre vindecarea de o astfel de gârbovie vom discuta, dacă ajută Dumnezeu, peste câteva zile.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.