Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – I

Pentru că în ultima vreme citesc și studiez aspectul vinovăției în viața creștinului și modul cum de regulă o falsă vinovăție modelează și ghidează viața oamenilor imaturi spiritual, dar e și o eficientă unealtă în mâna legaliștilor cu care manipulează religios masele, am ajuns și la capitolul sexualitate unde poate e zona cea mai încărcată de falsă vinovăție.

Desigur nu vă sunt străine demersurile anumitor ONG-uri din România de a introduce educația sexuală în școală. Chiar și eu am scris despre asta la un moment dat, demersuri privite foarte ostil de mediile religioase din țara noastră și cumva privite ca un abuz asupra valorilor noastre. Oamenii religioși resping vehement ideea de a face cineva o informare despre sex copiilor lor și consideră un asemenea demers sută la sută diabolic. La modul sincer nici eu nu am încredere într-un asemenea demers ținând cont de mentalitatea umanistă pe acest domeniu despre care nu scriu acum dar e una care consideră normal sexul premarital, homosexual și în unele țări chiar și pe cel copii sau animale, Olanda discutând să despre cel cu persoane decedate.

Pe de cealaltă parte trebuie să mai analizăm o realitate. Numărul tinerilor din bisericile neoprotestante care fac sex înainte de căsătorie e la cote amețitoare. O realitate privită de religioși ca o mare mare rușine și pe care din lipsă de viziune și strategie preferă să o dosească. Recent unul din blogerii creștini cu renume aducea în discuție realitatea asta, dar a fost foarte rapid acoperit de cei care afirmau că sunt doar speculații. În realitatea din experiența de consiliere spune, numărul tinerilor care fac asta e foarte mare și în bisericile neoprotestante și nu trebuie să ne mai dăm mega sfinți ci să admitem realitatea ca să putem veni în întâmpinarea nevoilor lor, ca să putem avea o atitudine adecvată în asemenea cazuri. Doar inocularea vinovăției (că ne faci de rușine casa, că ne faci de rușine biserica, că ne vorbește lumea, că Dumnezeu nu te mai ia în rai) nu rezolvă deloc problema ci o agravează.

De ce spun că suprimarea e o altă formă de abuz sexual. Conceptul nu este nou și nu e invenția mea. El e destul de vechi dar neverbalizat destul. Prima dată l-am aflat dintr-o carte scrisă de Paul Travis apoi l-am explorat mai mult pentru că într-adevăr nu îl întâlnisem cu o asemenea valență. Mai exact o definire ar suna așa: Suprimarea este o formă de abuz sexual pentru că orice întrebare, exprimare sau sentiment sexuale sunt interzise fiind considerate păcătoase. Împiedicarea sau descurajarea copiilor noștri să discute cu noi despre sexualitate este o formă de abuz sexual. Un mic exemplu aici: Eram cu un tată și un fiu la ei acasă și copilul de 6-7 ani a venit la tata să îi spună că în pantaloni „cuculica stă dreaptă”. Tata ia ars o scafoalcă de a văzut stele colorate, a considerat incidentul drept cel mai rușinos din viața sa și ca pe un eșec în educarea copilului cerându-și scuze de sute de ori plângând chiar că „Nu înțeleg unde am greșit”

Sunt de acord că o oră de educație sexuală în școli e nepotrivită, dar pe de altă parte nu sunt deloc de acord ca în familie și biserică să nu se discute despre sex cu copiii. Cred că în a doua situație sunt mai aprig. Dintre toți tinerii pe care i-am avut în consiliere din cauza relațiilor premaritale, neinformarea este o constantă. Nu știu dacă asta e și cauza dar la aproape toți nu s-a discutat, sexul a fost considerat o rușine. Ori trăim în anul 2017 când sexul le este oferit pe toate paginile web, pe toate canalele TV, pe toate revistele și ziarele și să adoptăm tehnica struțului nu e deloc recomandat și chiar constituie un abuz.

Pe cine să întrebe fiul sau fiica ta despre sex dacă nu pe tine? Cu siguranță nu se duce la păstor ci mai degrabă și la îndemână e internetul și apoi prietenii. Ce află de acolo? Nu mă încumet să vă spun nici nu vă încurajez neapărat să faceți o astfel de căutare ca să vă convingeți, dar vă rog să mă credeți că numai ce trebuie nu află. Să nu dai copilului mâncare e o formă de abuz. Să nu asiguri o educație copilului e o formă de abuz. Dar și să limitezi copilului accesul la informațiile despre o parte foarte importantă a existenței sale e abuz.

Zonele gri, nebuloasele, zonele întunecate au constituit de-a lungul vremii adevărate focare de comportamente deviante. Unii nu spun copiilor despre sex „să nu le dea idei”. Ei bine aflați că au deja idei, nu le dați dumneavoastră sau varianta a doua dacă vă feriți dumneavoastră să le dați idei, le vor da alții ideile lor și internetul geme (nu de plăcere ci de povară) sub noianul ideilor despre sex. Nu vă abuzați copiii în acest fel lăsându-i doar cu ideile de pe net. Puneți măcar ceva în partea cealaltă a balanței, măcar câteva informații corecte. Abuzul este și când privezi pe cineva de anumite drepturi nu doar când îl bați, închizi, forțezi.

Sexul nu trebuie să fie rușinos, trebuie scos din această zonă. Dumnezeu ne-a creat ființe sexuate și păcatul îmbracă în ascunzișuri acest dar al lui Dumnezeu pentru a fi considerat păcătos, vrednic de ascuns, rușinos, pentru a fi întuneric și a crea mediul ideal de păcătuire.

Închei cu un pasaj scris de Pavel celor din Corint, care mă va ajuta în continuarea temei. „De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală. Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.”

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.