Azi cele mai folosite cuvinte sunt: mamă, soție, fiică, femeie, profesoară, bunică, soră, iubită, prietenă, colegă și altele care de regulă se termină în „ă”. Adesea am impresia că de nu făcea Dumnezeu femeia pământul nu rezista nici 100 de ani chiar dacă oamenii se înmulțeau ca florile. Lipsea gingășia, frumosul, delicatul, viața, empatia, lacrima, zâmbetul, șăgălnicia, drăgălășenia și rotundul. Mă uitam recent pe o colecție de 1000 cele mai frumoase picturi din istorie și am constatat că peste 800 din ele reprezentau femei deci frumosul nu prea poate exista fără acest element central.
Sincer, nu mi-a plăcut niciodată ziua de 8 martie, da niciodată, deci nici acum și asta nu pentru că nu apreciez soția sau mama ci pentru că de la grădiniță încă am fost obligat să dau felicitări, mărțișor, flori și eventual cadouri și peste asta trebuia să învăț poezii și cântecele iar eu nu sunt deloc conformist. Le dădeam cu o teamă soră cu moartea. Am crescut și obligațiile le-am îndeplinit cu sfințenie dar nu din inimă, nu am simțit să fac asta, mi se părea de cele mai multe ori că sunt un mare fățarnic mai ales când dădeam flori sau mărțișoare profelor pe care le detestam, sau când ofeream flori ca să tină cont la vreo notă. Uram să fiu în postura oportunistului și să joc teatru și când am putut să mă scutur de obligație am făcut-o.
Azi dimineață eram pe la șase jumătate într-o florărie, unde altundeva, că Iosua chiar simte că trebuie să dea flori și o face cu drag și pasiune ori de câte ori are ocazia culege flori de pe șanțuri sau câmp pentru mama sau bunica sau alte femei dragi lui. Acolo era un nene acru ca varza murată care a cerut sec: „trei buchete cu ce o fi, pentru nevastă-mea, soacră-mea și soră-mea”. Îl cunosc pe nenea și m-am întristat mult de obligația ce o avea, nu tu pasiune, sentimente, drag… nu, doar obligație. Spre casă m-am tot sucit cu scenarii și amintiri și mi-am dat seama că în cele mai multe cazuri 8 martie e ce nu trebuie să fie.
Ziua femeii nu trebuie să fie despre a da flori, trebuie să fie despre altceva. Multe biserici neoprotestante au diferite acțiuni de ziua femeii de obicei concretizate într-o predică și o floare, dar cred că cel mai tare cadou de ziua femeii ar fi să facă anumite cursuri despre ce este femeia cu bărbații. Apoi un și mai mare cadou ar fi chiar educarea bărbaților care cred că femeia e pricina păcatului din lume, că e inferioară bărbatului și că în femeie nu trebuie să ai încredere niciodată, că e creată să împlinească pe bărbat etc. Nu, nu sunt ciudat, mulți din bărbații creștini din România cred aceste lucruri din păcate și aici bisericile ar putea cu adevărat să lucreze.
Mă distrează când văd polițiști de la circulație că „amendează femeile cu flori” sunt atât de penibili că îmi este jenă mie când văd acțiunile lor, dar seamănă mult cu nenea din florărie dimineață. Știu că soția lui nu mișcă fără permisiunea sa, dar nu e așa că e drăguț că i-a dus flori? Ce nu face o floare? Uiți și de jigniri și de umilință și de zbierăte și de faptul că ești în lanțuri… Mai ales dacă văd vecinele și alte persoane care trebuie. Îți faci ca bărbat geloase și colegele cât de atent și afectuos poți fi.
De fapt 8 martie e mai mult despre bărbați decât despre femei 🙂 . Nu-i așa că te aștepți, cum e normal și la ceva sex după ce ai cheltuit pe flori sau cadouri? Nu o lua ca ofensă, dar vine natural, așa a fost dintotdeauna. Oare cum se numea chestia asta cu bani contra ceva? Nu mă cred căpos nici superior, am făcut și eu din astea, credeam că sunt superman, dar am realizat că sunt doar egoist așa că am decis împreună cu soția să nu: flori, cadouri și sex de 8 martie, avem tot anul la dispoziție pentru ele.
Dragă soțule nu e nimic rău să oferi flori sau cadouri de 8 martie dar fii sincer și pune și altceva decât mecanică acolo. Mai bine o floare de păpădie însoțită de o declarație simplă și sinceră decât un mega buchet care reprezintă nimic. Fă un efort să te sincronizezi cu realitatea înainte de a face „ce toată lumea face”.
Am toată aprecierea pentru femeie și cred că noi bărbații avem multe atitudini nepotrivite față de femeie, unele perpetuate și întreținute chiar de slăbiciunea și vulnerabilitatea lor care nu au fost lăsate ca să profităm de ele, ci pentru a avea grijă de ele (ca de un vas mai slab și delicat). Sper să putem măcar în biserici să cultivăm o atitudine corectă și conformă cu Scriptura despre femeie în bărbații care ne place să ne numim credincioși. Sper să putem cultiva în inimile noastre un respect permanent și o grijă zilnică față de soțiile noastre și acesta stări să nu fie doar de ocazie și mai sper că vom fugi de fățărnicie dar nu spre abandon, ci spre realitate, străduindu-ne să devenim ceea ce trebuie să fim. Înainte de flori și cadouri e nevoie de iubire și respect. Doamne ajută!
O poza cu mâna muncită Anei și flori primite de la Iosua
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Un comentariu la „Înainte de flori și cadouri”