În prim plan apare o lacrimă, cât ecranul de mare apoi cameramanul dă zoom-out și apar ambii ochi plânși cu urme de creion întins, apoi intră în cadru un nas roșu și umed, buzele strânse de durere apoi tot chipul cu lacrimile șiroind si împrăștiind fardul de pe obraji. Mâinile care țineau batista erau și ele cu urme ale machiajului spălat de lacrimi iar batista era multicoloră deja. Apoi cameramanul trece la următoare persoană cu același scenariu. După asta ca efectul să fie deplin urmează persoana decedată…
Mă abțin de ceva vreme să scriu meditarea asta că au fost dese înmormântările LIVE la creștini și nu am vrut să creadă cineva că fac dedicații. Acum e mai liniște în zona asta și încerc să trag un semnal de alarmă și să provoc la echilibru și moderație.
Nu doar eu am observat acest fenomen al publicității înmormântărilor, probabil și tu ai avut știri pe mail, postări pe Facebook și alte metode prin care se anunța moartea cuiva, programul de priveghi și cel de înmormântare și live-urile aferente. Informații care deranjează nu prin prezența lor ci prin neinspirația de a le pune pe sticlă în cantități și moduri care merită atenție.
De ce pun pe sticlă astfel de evenimente creștinii habar nu am, de fapt am câteva supoziții. Habar nu am de ce sunt așa de insensibili, ahtiați după reclamă, amatori de show și publicitate. De ce se face dintr-un moment așa de sensibil un spectacol, de ce profiți de durerea și vulnerabilitatea unor oameni în durere pentru a face reclamă bisericii, pastorilor, corului, dogmelor, doctrinei și altora. Oare chiar nu avem niște limite ale decenței?
Un lucru e sigur: La înmormântarea mea nu vreau predici, de nici un fel. Nu vreau poze, niciuna. Nu vreau nici un fel de transmisie nici fotografierea soției sau a copiilor îndurerați. Nu vreau predici, mă repet, nu vreau nici cântări, vreau doar liniște și tăcere. Nu vreau nici oameni, ar fi suficient o mână de apropiați. Vreau respect și decență. E tulburător ce se întâmplă azi și ce spectacol se face. Mă sperie.
Unde găsim aceste spectacole în Biblie? Ce are de a face „teveu” cu înmormântarea? De ce trebuie să faci tu poze cu telefonul sau aparatul la mort și rudele lui? De ce trebuie să urmărești pe net înmormântarea cuiva? Crezi cumva că ești în felul acesta aproape de cei îndoliați? Crezi că faci o slujbă duhovnicească? Ba bine că nu faci asta.
Vă rog nu mai umpleți facebook-ul, paginile de știri din sfera evanghelică cu astfel de anunțuri și transmisiuni. Vă rog mult fiți măcar puțin decenți și respectuoși iar dacă vă provoacă familia decedatului la asta povățuiți-i că nu e bine, corect, creștinesc și moral să facă asta. Vă rog predicați despre acesta lucruri în biserici și să limităm numărul unor astfel de cazuri. Nu trăim pentru sticlă, nu suntem vedete (si chiar de am fi), nu facem nici un bine nimănui, dar absolut nimănui cu astfel de transmisiuni morbide.
Ce să facem totuși când e înmormântare?
- Să respectăm familia îndurerată în toate aspectele.
- Să respectăm reguli elementare de bune maniere și conduită.
- Să onorăm familia cu lipsa noastră atâta vreme cât nu simțim durere profundă pentru ei și pierderea lor.
- Să susținem în rugăciune familia.
- Să ne arătăm părerea de rău în întâlniri ulterioare discrete sau prin scrisori de condoleanțe nu prin participarea la slujbă pe net sau fizic la un pahar de vorbă în capelă sau cimitir.
- Să ne înfrânăm curiozitatea bolnavă de a ști detalii și de a le publica.
- Să plângem dacă simțim asta, dacă nu să nu simulăm.
Oameni dragi, hai să fim oameni.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Respect! Prea bine spus!
Ati pus punctul pe „i” si parca mi-ati citit gandurile despre acest subiect. Cred ca merita sa luam aminte la ceea ce ati scris si sa readucem decenta si discretia in viata noastra online si nu numai.