E dureros, tare dureros când oameni nepotriviți ajung în locuri nepotrivite și mai ales când oameni nechemați, nepregătiți și nezdrobiți ajung lideri religioși. Astfel de oameni pot distruge vieți cu ușurință și pot fi și mândri de realizarea lor.
De regulă, în diaspora românească oamenii s-au adunat pe unde au putut după ce au ajuns afară, la început prin case, mai apoi au găsit de închiriat biserici nefolosite dimineața sau seara și uneori, chiar au făcut rost de spații ale lor, construite sau cumpărate sau măcar închiriate full time.
Dacă la capitolul financiar, datorită lipsurilor din România au avut capacitatea de a se organiza și de a construi biserici, la cel spiritual situația nu e tot așa de „măreață”. De regulă în acele biserici au ajuns lideri tot cei ce au cotizat mai mult și au „făcut rost de spațiu”. Ca și cum e de la sine înțeles că, un administrator bun al unei afaceri e implicit și un bun păstor de suflete. Asta a făcut ca în foarte multe cazuri liderii religioși să distrugă tot pe principiul „ce, doar e biserica mea!”
Provocarea mea de azi e la meditare asupra unei realități dureroase din multe biserici și anume problema liderilor. Dacă mă refer la diaspora, am zeci bune de cazuri știute de mine în care păstorii bisericilor sunt de fapt despoți. Sunt oameni care sunt păstori pentru că altfel nu se poate, sunt oameni care „și-au tras biserică” deci nu pot fi întrebați, mustrați, evaluați sau în unele cazuri înlăturați din „postul lor”.
Apoi mai e o categorie de oameni care au ajuns păstori dar ținuta lor spirituală nu îi validează pentru asta. Ei sunt bine intenționați dar imaturi spiritual și neîncercați. Oameni isterici care au reușit să fie seducători suficient de mult pentru a ajunge lideri, dar care în afară de seducție nu au fundamentul necesar păstoririi sufletelor.
Drama mare este că în ambele cazuri astfel de lideri sunt limitați și nu au de gând să se maturizeze. În diaspora există fenomenul acesta al bisericilor multidenominaționale și de regulă membrii bisericilor sunt gata să crească împreună cu liderii lor, baiul e că în multe, prea multe cazuri liderii nu realizează că și ei au nevoie de creștere ci cred că odată ajunși acolo responsabilitatea lor este să rezolve problemele celorlalți.
Dragii mei, care ați ajuns prin îngăduința lui Dumnezeu sau a fraților voștri, lideri în biserici, vă rog mult priviți asta ca pe o mare responsabilitate și ca pe o mare povară, nu ca și cum v-au căzut la împărțeală. Fiți cu mare băgare de seamă la felul vostru de vorbire și de acțiune. Investiți în dezvoltarea voastră spirituală și emoțională astfel încât să ajungeți „oameni destoinici pentru orice lucrare bună”.
Poate nimeni nu vă „poate da jos” dar vă rog mult, nu distrugeți semenii. Nu veniți cu ieftineli la amvoane când aveți la dispoziție belșug de cuvânt. Nu veniți cu ghioaga când aveți la dispoziție atât balsam vindecător, nu veniți cu superficialitate când Cuvântul e așa de adânc, nu țineți turma în frică ci aduceți siguranță din Cuvânt, nu veniți cu fraze și clișee clocite, când Izvorul țâșnește cu putere. Dragii mei, priviți slujba la care ați fost chemați cu mare responsabilitate și gândiți-vă mereu că vi se va cere socoteală de isprăvnicia voastră.
Dragi lideri de biserici, poate v-ați trezit în acele locuri nepregătiți dar asta nu înseamnă că trebuie să rămâneți așa și mai ales nu înseamnă că trebuie să țineți toată turma la nivelul vostru. Avem datoria de a ne maturiza spiritual și un lider care nu se maturizează spiritual mai mult ca toți își pierde vrednicia, puterea și eficiența. Preocupați-vă activ cu citirea Bibliei, cu studierea ei și cu rugăciunea, mai mult decât ceilalți. Nu vă opriți niciodată.
Da, tu care îți spui „slujitor al Domnului”, tu care pretinzi că Dumnezeu te-a chemat la lucrare și El ți-a dat responsabilitatea și ca omenii nu te pot judeca, tu trebuie să fii cel dintâi la rugăciune, la studiat Biblia, la citit cărți, la slujit semenii, la mângâiat pe cei în suferință, la ajutat pe cei în nevoie. Te rog mult în numele Mântuitorului să fii responsabil în ceea ce faci și să fii conectat cu Duhul Sfânt nu de formă, nu declarativ ci real, autentic și de necontestat, nu pentru că pretinzi, ci pentru că se vede.
Apreciez din toată inima pe oamenii responsabili, apreciez mult și pe cei ce nu sunt pregătiți pentru a fi păstori dar își recunosc starea și lucrează cu ei pentru a se dezvolta și a fi destoinici. E nevoie mare ca oamenii care sunt lideri să fie maturi spiritual, să fie păstori nu ciobani. Doamne ajută!
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.
Abonare
Te poți abona pentru a primi pe email meditările viitoare
Mulțumesc de înscriere.
Ceva nu a mers.
Din pacate am cunoscut personal mai mult de unul din acesti ,a sa zisi păstori (ci0bani)pusi de Dl (adica pusi de ei cu aj .anumitor clanuri ,prieteni,famili numeroase)
frumos tonul in care se termina articolul! fain spus. frumos si tratarea (sau ideile enuntate). bine punctat. totusi, e adevarat ca deobicei pastorii adevarati sunt facuti dintr-o bucata? si de multe ori si bucata asta neslefuita? parca asa arata istoria bisericii…