Stelele de mare

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie.

Acest lucru facu sã vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.

Trageau sa moara.

In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase încaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:

– Dar ce faci, baiete?

Citește mai mult

Spuneţi copiilor repede şi fără anestezie… NU EXISTĂ MOŞ!

Slavă Domnului!!!!

Izvăviţi-i de simpatica minciună. Vor creşte mari şi îşi vor aduce aminte barba neagră şi aspră a tatălui, vecinului sau unchiului în spatele bărbii de vată înşirată şi vor crede că există o vîrstă a micilor şi simpaticilor minciuni de care ne lepădăm atunci cînd creştem şi descoperim lucrurile aşa cum sînt.

Spuneţi-le copiilor că nu există Bau-Bau!

Slavă Domnului!

Nu-i speriaţi pentru a vă oferi mai multă comoditate din pricina spaimelor lor. Vor sta cuminţi mînaţi de o groază la care vor privi cu dispreţ cînd vor descoperi lucrurile aşa cum sînt.

Izbăviţi-i şi de Moş Neculaie, izvăviţi-i de personajele care vin să pună lucruri în papuci, urcă pe balcoane noaptea şi coboară pe hornuri. Sînt prea aproape şi prea prezente pentru a fi credibile.

Citește mai mult

Să reacționez sau să mă controlez?

Pentru a avea succes in viata, trebuie sa intelegeti deosebirea dintre a reactiona si a raspunde. Cel mai sugestiv mod de a clarifica aceasta importanta idee este printr-un exemplu; consemnam mai jos un citat din literatura americana, el fiind relatat de un celebru manager “la varf”, Zig Ziglar, din Carollton – Texas:

“La 23 ianuarie 1981, ma aflam la Kansas City, Missouri. Fusese o saptamana grea. Asa cum se spune pe la noi, “Am tras din greu”. Nu eram numai obosit, eram sfarsit! Sesizati diferenta. In acea dimineata avusesem o sedinta lunga de inregistrare – 4 ore pline, care s-a desfasurat fara intrerupere (Vorbesc aproximativ 280 de cuvinte pe minut, cu “rafale” de pana la 450 de cuvinte pe minut). Am terminat la unu fix si, pentru ca trebuia sa plecam la Dallas, la ora 3, trebuia sa ne grabim. Compania aeriana ne spusese sa fim la aeroport cu cel putin o ora mai devreme, pentru a fi siguri ca echipamentul de inregistrare, greu si voluminos, va fi imbarcat. Ginerele meu, care este director general la At the Top – corporatia ce se ocupa de inregistrarea si multiplicarea casetelor, a impachetat aparatele cat a putut de repede si amandoi am pornit intr-o cursa nebuna catre aeroport, care se afla la 30 minute de centrul orasului Kansas.

Am pătruns in aeroport la doua fix. Erau doua cozi mari si am ales-o pe cea mai scurta dintre ele. Am observat aproape imediat, ca una din controloarele de bilete s-a deplasat in spatele unui ghișeu ce avea o tablita pe care scria INCHIS. Experienta mi-a spus ca functionara v-a inlocui tablita INCHIS, cu una pe care scria DESCHIS, asa ca, mental si fizic, m-am pregatit sa fac o miscare rapida catre ghiseul respectiv, atunci cand se va forma un nou rand. In cateva minute, ea a schimbat tăblițele si, zambind, a anuntat: ”Cei care au bilete la cursa de ora 3 catre Dallas sa vina aici”.

Repede ca vantul, am alergat catre ghiseu si am fost primul la rand. Functionara s-a uitat la mine, a zambit si a spus :
“Cursa de ora 3 catre Dallas a fost anulata”

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.