„Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijinește pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Ieremia 17:5
Îmi amintesc de o întâmplare amuzantă din adolescență. Eram un tip tare introvert și mai ales complexat. Nu aveam curajul să abordez fetele deloc pe când câțiva din anturajul meu erau mari cuceritori. Într-o zi unul din amicii mei în timp ce eram pe stradă și discutam de aspectul acesta s-a oferit să îmi facă o demonstrație. Trecuse pe lângă noi o fată care spunea el: ”Așa ceva nu se ratează, uite ce bine arată” și a început cu artileria pe ea în timp ce mergeam în spatele ei, complimente, apropouri, propuneri și multe altele. Fata a intrat într-o conversație cu el fără să se întoarcă și a durat asta câteva minute până când a fost impresionată de tacticile lui și i-a spus: Bine, sărut vrei, sărut ai și s-a întors brusc să îl pupe pe ăsta. Ce a urmat a fost din filme cu proști, el alerga și ea după el. Nu am înțeles de ce până nu am văzut-o la față.
Colegul meu fusese impresionat de cum arăta de la spate, ca mulți bărbați de altfel și a tras concluzia că e frumoasă fata și trebuie să o cucerească dar a fost aproape șocat de cum arăta din față.
Poate e prea brutal exemplul meu dar l-am ales pe acesta pentru că de multe ori tot așa suntem duși în eroare de aparențe. Trăim într-un timp al aparențelor, multe aspecte sau decizii sunt de suprafață, multe imagini sunt trucate, fețe machiate, emoții simulate, forme ajustate, credințe preluate, vieți copiate și destine ratate. Trăim o lume a superficialității și amăgirilor. Știm că suntem foarte nereali dar continuăm să ne acceptăm cu falsitate cu tot, tocmai pentru că și noi avem o doză mai mică sau mai mare de falsitate.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.