Ieri scriam despre faptul că durerea este un mare avantaj pentru noi oamenii. Acest avantaj e tocmai avertizarea că suntem în pericol. Dacă nu ar durea am putea fi răpuşi mult mai uşor de boli sau accidente. Fără durere viaţa noastră s-ar scurta considerabil şi adevărul acesta nu priveşte doar trupul ci şi sufletul.
Studiile recente arată că există şi o boală a durerii, adică durerea nu mai este o consecinţă a unei afecţiuni ci devine o boală în sine. Afecţiunile neuropate sunt un fel de „defecţiune” a stimulilor şi/sau neurotransmiţătorilor care face ca şi după dispariţia cauzelor durerea să rămână. Mai mult există şi dureri a căror cauză nu o mai putem elimina sau ameliora pentru că sunt cauzate de un stil de viaţă nesănătos de lungă durată.
Dincolo de durerile fizice şi de cauza lor trebuie să vorbim de durere ca fenomen. Durerea pentru om este obligatoriu prezentă în orice proces de evoluţie. Deşi noi oamenii fugim de durere totuşi fără durere nu putem progresa, nu ne putem schimba, nu putem performa. Vreau să vorbesc despre durerea bună a vieţii noastre şi despre importanţa acceptării durerii în vederea creşterii spirituale şi a dezvoltării personale.