Venise la consiliere atât de distrusă încât aveai senzaţia că peste inima ei trecuse un marfar. Era distrusă complet, avea medicamente cumpărate pentru a se sinucide. Pur şi simplu căuta moartea prin oraş fie pe vreun pod de pe care să sară, fie gonind cu maşina pentru a se izbi în ceva, fie o aştepta noaptea să vină în somn când mărea doza de somnifere. Nu mai vedea nici un rost pentru viaţă. Versetele din Biblie nu mai aveau greutate deloc deşi înainte rezonau în ea. Cel mai tare o durea că nu s-a gândit nici măcar o clipă la această variantă înainte de a fi prea târziu. Soţul ei plecase la alta.
„Nu mi-am data seama că am devenit posesivă, posacă şi isterică. Eram complet dependentă de el psihic, şi material. Nu mai aveam nici prietene, nu mai ieşeam ci îl aveam doar pe el şi îl storceam de orice vlagă prin dorinţa mea de socializare. Devenisem anostă, mă neglijam, nu îl iubeam ci îl posedam aş putea spune, îl foloseam. Dacă aruncam spre mine măcar o privire înainte de dezastru poate puteam salva căsnicia. Dar nu m-am gândit nici o clipă la asta. Credeam că e al meu, doar al meu şi niciodată nu mi-am bătut capul cu gândul că alta mi l-ar putea lua. Şi totuşi s-a întâmplat. A plecat la alta. De fapt… l-am dăruit eu altei femei. Ba nu, l-am fugărit în braţele altei femei.”
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.