Plăcerea personală, nu a fost niciodată așa de importantă ca astăzi. Întotdeauna oamenii au tânjit să facă, să dețină, să creadă, doar ceea ce le place, dar astăzi, mai mult ca niciodată, se pare că au posibilitatea să realizeze acest deziderat. Mai mult, ceea ce este neplăcut în optica oamenilor, nu este bun și trebuie eliminat sau pus deoparte. Se consideră, conștient sau nu, că mintea noastră umană e singura autoritate de decizie, în privința a ce este bine și ce nu, criteriile noastre sunt cele care trebuie să clasifice lucrurile, situațiile, stările, comportamentele dacă sunt bune sau nu.
Așa se face că, aceste criterii subiective ale maselor, se modifică destul de ușor, de către cine are instrumentele necesare, și masele cred ușor că un rău este bun sau că, un bun este rău. Ceea ce spune Scriptura devine dintr-o dată clar, oamenii vor spune răului bine și binelui rău, luminii întuneric și întunericului lumină și dau amărăciune în loc de dulceață și dulceață în loc de amărăciune.