Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău! Psalmi 84:8
Noi oamenii simţim o anumită stare de confort, o anumită stare de bine, când ştim că deţinem controlul. Oamenii care au control asupra unui lucru, asupra unei organizaţii sau asupra unor oameni sunt apreciaţi şi stimaţi sau de temut în unele cazuri. Dar nu la aceasta vreau să mă gândesc azi ci la controlul asupra vieţilor noastre şi asupra evenimentelor şi situaţiilor din viaţă.
Ne place să ne ştim oarecum în controlul vieţii, ne place să putem decide noi ce vrem şi ce nu şi să avem cumva siguranţa că totul este bine sau că va fi bine. Ne-ar place să decidem cu privire la viaţa noastră, cu privire la viaţa familiei noastre, cu privire la viaţa copiilor noştri. Asta dă o anumită stare de confort.
Situaţiile prin care viaţa ne trece în care nu mai deţinem controlul ne sperie sau ne agită. Pentru a înţelege asta priviţi un părinte al cărui copil nu a ajuns acasă deşi e ora zece deja şi el trebuia să fie de la nouă în casă sau priviţi un om care se află în faţa unei intervenţii chirurgicale. Cum se întâmplă ca lucrurile să iasă de sub sfera noastră de control ne simţim nesiguri, ne temem, ne agităm, descurajăm şi mai ales nu ne simţim confortabil.