Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 1 Corinteni 9:26
Nu pot să nu mă gândesc astăzi la multele eforturi, la marile eforturi pe care le-am făcut în viaţă pentru lucruri neimportante. Toată această săptămână am meditat la câte resurse preţioase am consumat pentru lucruri inutile sau de care mă puteam lipsi. De fapt, multe, foarte multe lucruri pentru care investim timp, bani şi relaţii nu sunt vitale pentru noi sau ai noştri, nu sunt esenţiale şi culmea e că acele lucruri cer o cantitate considerabilă de energie.
Vă dau un exemplu tot din cazurile consiliate, tot cu acordul celor în cauză şi tot cu nume fictive. Daniel era un tânăr soţ de la ţară. Nu aveau o stare materială grozavă dar primiseră o căsuţă veche, bătrânească pe care părinţii o moşteniseră de la bunicii lui. După ce s-a căsătorit părinţii s-au simţit tare mândri să poată da cuplului nou format darul acesta. Mai era de reparat câte ceva pe la acoperiş şi prin interior să poţi locui, dar vreme mai era ceva până în iarnă aşa că nu-şi făceau probleme. Un om gospodar ca Daniel ar fi rezolvat lejer micile reparaţii necesare.