Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Filipeni 4:6
Modul în care gândim şi acţionăm ne stresează sau destresează. Totul pleacă de la mintea noastră. Spuneam ieri că vă relatez o întâmplare în acest sens. Într-o dimineaţă de iarnă uşa de la locul de muncă nu voia să se deschidă. Eram afară cu colegii şi fiecare acţiona sau dădea idei despre cum să deschidem uşa. Unul sufla în yală, altul încălzea cheia în mâini, unul a adus un patent să prindem cheia mai bine, altul încerca să bată în yală cu un ciocănel „să se aşeze bine piesele din ea”. Nimic nu funcţiona şi eram stresaţi şi frustraţi.
La un moment dat au început a veni clienţi şi la stresul acela s-a mai adăugat unul sau unii, după o vreme şi o patrulă de poliţie a oprit să „cerceteze” apoi au mai venit şi curioşi şi „idioţi mulţi” ba că e cheia greşită, ba că este altă cheie ruptă în interior, ba că e un semn de la Dumnezeu, muuulte idei. Eram deja nervoşi, frustraţi şi stresaţi când vine un client fidel de al nostru şi foarte natural întreabă ce e acolo. Primeşte omul detaliile cerute, ia cheia, o pune în uşă după care întreabă: Dar s-a rugat careva pentru ca să se deschidă uşa? Am zis în mintea mea: Doar n-oi face rugăciuni la fiecare încuiere şi descuiere de uşă… Aşa că omul rosteşte o rugăciune simplă: Doamne Isuse te rog frumos ajută-ne tu să descuiem uşa aceasta şi arată-ţi tu puterea. Unii râdeau, alţii vorbeau, alţii fierbeau de nervi însă după rugăciunea aceea cheia a deschis yala fără nici o problemă.