De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Geneza 2:24
În lumea politică şi administrativă actuală există legi scrise dar şi legi nescrise care reglementează stilul de viaţă şi funcţionarea diferitelor entităţi. Fie că e vorba de o ţară, un grup de ţări, un parlament, prefecturi, primărie, diferite departamente sau o simplă familie au la bază seturi de reguli scrise sau nu care le guvernează şi pe care cei din interior şi exterior trebuie să le respecte.
De exemplu dacă cineva dintr-o ţară îşi „dă cu părerea” sau acţionează într-un alt stat deşi nu a fost mandatat pentru asta este foarte repede acuzat de imixtiune în treburile interne. Atâta vreme cât nu este o relaţie de subordonare sau parteneriat între cele două state acest „sport” va avea drept consecinţă riposta statului vizat.
Dacă merge cineva de la primărie să dea ordine la ANAF, poate să fie şi primarul, riscă să fie scos de pază afară de mânuţă şi lăsat lângă uşă iar dacă insistă se poate trezi cu poliţia pe cap. Dacă cineva de la biserica ortodoxă merge să „aşeze lucrurile” în una reformată sau catolică riscă acelaşi „tratament” pentru că nu are treabă acolo.
În toate aceste cazuri vizitele sunt permise cu anumite acorduri respectate dar amestecarea în treburile interne nu. Poate li se va părea vizitatorilor că ei ştiu mai bine cum trebuie făcut, poate au idei bune însă nu au voie să se amestece decât în urma unui acord prealabil şi în anumite condiţii.
Ei bine cam aşa stă treaba cu familia. Orice „ajutor” venit de la părinţi, prieteni, rude, surori, fraţi, pseudo specialişti se numeşte imixtiune în treburile interne şi nu este recomandată decât în baza unor acorduri interne şi apoi externe. E posibil ca „sfătuitorii” să fie bine intenţionaţi dar neexistând un acord intern şi extern de colaborare pot face din bine rău foarte uşor.