Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Iacov 3:17
De obicei mă interesează ce mişcă în zona psihologiei pentru că făcând consiliere mă ciocnesc adesea de nevoia de a folosi diferite instrumente sau cercetări în domeniu aşa că sunt abonat la câteva publicaţii online pe domeniu. Aşa se face că zilele trecute primesc o invitaţie la un simpozion al unui „om de calibru” într-un anumit domeniu al psihologiei, domeniu cu care nu simpatizez. Dar cum sunt curios din fire am vrut să văd cine e personajul dincolo de funcţia sa de preşedinte al unei asociaţii şi am aflat repede. Imaginea sa e amestecată cu o viaţă tare, tare destrăbălată şi apare gol şi în filme nepotrivite de mai multe ori.
Aşa se face că am spus celor care au făcut invitaţia despre cine e „omuleţul” pe considerentul că poate nu ştiu că un astfel de om ar putea păta imaginea lor. Răspunsul a fost interesant din partea cititorilor acelui anunţ unde am comentat. Majoritatea susţineau că omul a ajuns la un nivel spiritual superior şi că eu nu pot înţelege acele lucruri făcute de el decât dacă ajung la acel nivel de spiritualitate cu al său şi că sunt un ignorant. Nu are rost să dau continuarea discuţiei însă am căzut pe gânduri.