De data asta chiar vă scrie un repetent, în cel mai fericit caz un corigent. Multe maxime sunt scrise pe tema sănătăţii dar una din cele mai des rostite este cea în care se spune că e mai uşor să previi decât să vindeci. O ştiam şi eu de ţânc dar nu a avut prea mare însemnătate, pentru că altă vorbă deşteaptă m-a afectat. Aceea spunea: „Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.” Am crezut că dacă muncesc şi sunt credincios, Dumnezeu se va ocupa de sănătatea mea, l-am făcut pe Dumnezeu responsabil pentru lipsa mea de înţelepciune. Am fost nevoit să accept că responsabilitatea pentru sănătatea mea îmi aparţine.
Zilele trecute am tot umblat pe la medici şi am tot auzit oameni vorbind, pe oamenii bolnavi, toţi dădeau vina pe sistemul de sănătate, pe doctori, pe companiile care produc mâncare, pe marile lanţuri de magazine şi pe Dumnezeu. Ca şi mine, niciunul din ei nu avea vreo vină pentru deteriorarea stării lor de sănătate. Tot alţii erau vinovaţi. Şi vreau să spun că unii din oameni o încurcaseră rău de tot, eu eram sănătos pe lângă ei, aveau ciroză, cancer la plămâni etc. Totuşi fiecare dintre ei au ştiut toată viaţa că tutunul nu este bun pentru plămâni, au ştiut toată viaţa lor că alcoolul nu le face bine, doar că acum, când s-au îmbolnăvit, nemernicii care produc ţigările şi alcoolul erau vinovaţi. Bineînţeles că ăia au vina lor dar nici ei nici sistemul de sănătate nu sunt obligatorii, noi ne ducem spre ele.