Bineînţeles că de fiecare dată când ne amintim de promisiuni politice neîmplinite, ne transformăm în critici, unii chiar vehemenţi, şi prin asta arătăm că nu ne convine deloc să fim înşelaţi, ne simţim vânduţi sau cumpăraţi ieftin şi ne deranjează orice promisiune care ni s-a făcut şi nu s-a împlinit. La fel se întâmplă şi cu locurile de muncă sau alte situaţii când ni s-a promis ceva şi nu s-a împlinit.
La polul opus se află promisiunile împlinite. Dacă persoana votată chiar a împlinit ce a spus ne bucurăm ca şi cum noi am fi făcut acel bine. Ne simţim adesea „suspect” de bine, considerând chiar că e meritul nostru că s-a făcut acel lucru bun. Promisiunile împlinite produc bucurie şi Scriptura ne cheamă la un asemenea mod de a trăi.
Mai mult, promisiunile lui Dumnezeu ne bucură. Cine nu vrea viaţă lungă, viaţă veşnică, binecuvântare, părtăşie eternă cu El? Ştiu că probabil oamenii s-ar bucura mult dacă aceste promisiuni divine nu ar fi condiţionate deloc însă sunt singurele promisiuni pentru care avem garanţia că se vor împlini şi ne bucură.