Vă mai amintiţi de jocurile din copilărie? Toate implicau acţiune, gândire, trăire. Erau pline de provocări şi multe din ele erau inventate sau ajustate de „gaşca” care le juca. În plus jocurile erau doar o parte a vieţii pentru că mai era şi munca luată în calcul, trebuia să ajutăm la diferite treburi în casă şi la câmp, aşa se făcea că începutul şcolii toamna, ne găsea „prăjiţi bine”. Nu se gândeau părinţii ca odată cu începutul şcolii să nu ne mai pună la nimic, doar să învăţăm ci munca continua şi după ce mergeam la şcoală. Unii ar zice că era rău, eu zic că era infinit mai bine decât varianta pierderii vieţii prin jocurile de calculator. Cel puţin trăiam, trăiam o viaţă a noastră, inventam, gândeam, alergam, munceam, visam, plănuiam lucruri pe care jocurile pe calculator la elimină drastic.
Jocurile pe calculator pune vieţile pe foc, arde efectiv capacitatea oamenilor de a gândi, de a îşi imagina, de a visa, de a inventa. Mai mult nici de muncă nu mai îndrăzneşti să îi spui unui copil dependent de jocuri. Alergat? Ce e aia, la ce ajută? Şi dincolo de toate acestea vieţile pot fi aruncate în iad pentru că mintea lor în loc să fie înnoită în fiecare zi, este educată spre rău, distrugere şi violenţă. Despre asta vom discuta zilele următoare.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.