Cartea proverbelor, abundă de îndemnuri la înțelepciune și parcă e tot mai actuală pe măsură ce devine mai veche, contrar celor care consideră învechite acele scrieri. Se pare că în loc de evoluție avem parte de o prostire directă a societății contemporane. Avem mai multă informaţie, aș îndrăzni să spun, infinit mai multă, dar nu o procesăm, nu o știm, nu avem ce face cu ea. Avem enorm de multe cărți scoase, dar foarte puține citite și înțelese. Avem o cunoștință bazată pe tehnologie și mintea noastră devine un index al informației, nu un spațiu al acesteia. Știm cum să facem să aflăm ceva, nu avem capacitatea să găsim soluții fără tehnologie.
Poate spuneți: Ei, și care e baiul? Oricum tehnologia va evolua, nu va involua, deci, o vom avea parte din viața noastră și mai mult. Baiul este că devenim dependenți de deținătorii de informație. Asta înseamnă că vom fi mult mai ușor de manipulat, constrâns, convins, asta înseamnă că vom fi ușor de prostit și tâmpit. E de ajuns ca accesul la o informație să ne fie restrâns și pur și simplu să nu o avem. Păcăleala mare este că noi avem senzația că e în regulă, avem senzația că informația e ușor de accesat și nestingherit de nimic. Nici nu mai trebuie să ne pună bariere, că oricum nu accesează decât foarte puțini oameni informație de calitate. Asta înseamnă că ne credem deștepți, doar însă nu suntem în realitate. Una este să primești de la cineva un CEC de 10 mii de euro și să îl știi în siguranță undeva ascuns într-o carte și alta e să mergi cu CEC-ul la bancă, să verifici dacă e real și să folosești banii aceia măcar ca depozit pentru dobândă dacă nu ca investiție.