Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. 1 Petru 2:15
Mulţi oameni sunt cunoscuţi ca buni sau răi, de dorit sau de te mut datorită faptelor lor. De altfel dacă veţi căuta în Scriptură după cuvântul fapte veţi găsi 46 de versete care încep cu „celelalte fapte ale lui…. sunt scrise în….” şi este menţionată natura faptelor acelor oameni, bune sau rele, în temere sau nesupunere de Dumnezeu. Oamenii aceia sunt catalogaţi în funcţie de faptele pe care le-au făcut.
Impactul pe care îl au faptele oamenilor în viaţa altora este uriaş. Uneori o faptă spune infinit mai mult decât o vorbă. Scriptura ne spune că starea credinţei pe care o avem este măsurată de faptele pe care le facem. O credinţă însoţită de fapte e una vie pe când una fără fapte vrednice este moartă. Faptele deci pot confirma sau infirma declaraţiile noastre.
E adevărat că există o schismă, o ruptură severă între ceea ce declarăm şi ceea ce facem şi că ne-am învăţat cu expresia „Nu fă ce face popa, fă ce zice popa” dar ignorăm un adevăr elementar, cei ce sunt copii ai lui Dumnezeu fac fapte vrednice de El. Nu putem fi dualişti, nu poţi pretinde că eşti credincios iar faptele tale să fie rele. Faptele ne trădează, descoperă lucruri, descoperă caracterul din noi. De ce sunt puternice faptele?