Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea… Cântarea Cântărilor 8:6
De multe ori m-am întrebat de ce se spune că dragostea e tare ca moartea… poate pentru că nu îi poate sta nimeni împotrivă, poate pentru că e definitivă, poate pentru că e individuală, nu ştiu exact dar sunt uimit de puterea pe care o are dragostea în ea. Îmi vin în minte versurile care spun: „Puteri de necrezut are dragostea în ea” şi o mulţime de vorbe, întâmplări, gesturi, secunde, imagini îmi amintesc şi îmi confirmă că iubirea are puteri extraordinare.
Iubirea poate accepta ce alţi oameni nu pot, iubirea poate aprecia ceea ce nimeni nu apreciază, iubirea vede frumosul acolo unde ceilalţi nu văd nimic, iubirea rabdă ceea ce altora li se pare imposibil de suportat, iubirea se sacrifică atunci când celălalt are nevoie, iubirea e gata să renunţe la viaţă pentru ca celălalt să trăiască.
Nu ştiu cum se face dar iubirea este de dorit mai ales la cei de lângă noi, adică am vrea mai mult să fim iubiţi decât să iubim însă adevărata forţă a iubirii o simţi când oferi iubire nu când primeşti iubire. Doar oamenii puternici pot iubi. Iubirea are nevoie de putere interioară ca să se manifeste. Nu e uşor să renunţi la tine pentru altul, nu e uşor să iubeşti oameni cu imperfecţiuni, nu e uşor să iubeşti oamenii atunci când nu merită sau atunci când sunt vrednici de a fi urâţi deci, e nevoie de oameni puternici pentru a exista iubire autentică.