După un moment de aşteptare, apare un bătrânel căruia îi dădeai 300 de ani. Era foarte slab dar era şi destul de ciudat. Era ca un copil îmbătrânit. Parcă se blocase undeva la începutul adolescenţei şi aşa îmbătrânise. S-a apropiat de pat, a dat bineţe şi verifica ceea ce nepoata sa făcuse călătorului.
- De unde vii tinere?
- Dinspre pustiu, am umblat ani întregi pe acolo, iar acum sunt extenuat, obosit şi rănit.
- Şi de ce nu ai venit mai devreme aici, că doar zgomotul de daltă străbate până hăt departe, se aude mai ales duminica până la mari depărtări.
- Păi eram destul de slăbit şi în plus bătaia voastră de daltă se aude înfricoşător de la depărtare.
- Păcat că nu ai venit mai devreme. Acum deja ai fi avut şi tu ceva construit deja. Dar nu e problemă, te vei învăţa de la noi cum să sculptezi şi dacă eşti sârguincios poţi face o treabă tare frumoasă.