Clădirea spitalului cel mai renumit se înălța în soare lucitoare cu structurile ei de oțel și sticlă impecabil curățate. Sigla era foarte atent încadrată pe toate fețele clădirii și ocupa un loc generos din suprafața acestora. Se vede clar că aveau la imagine un departament întreg că până și culorile erau foarte atent alese, astfel încât să transmită mesajul de curățenie, puritate, siguranță și măreție. Curtea spitalului era îngrijită de parcă nu ar intra mereu oameni acolo, îți dădea mai degrabă impresia că acolo e sediul unei corporații unde totul este foarte controlat.
În interior surprinderea mea avea să fie și mai mare. Totul impecabil, curățenie de invidiat, personalul tot instruit să zâmbească și să își facă treaba cu zâmbetul pe buze. Pe lângă personal erau mulți oameni pe care nu am putut să îi identific dacă erau bolnavi sau nu pentru că niciunul nu arăta bolnav în sensul știut de mine sau de bolile știute de mine. Sau mai degrabă aveam impresia că erau bolnavi dar se pretindeau a fi sănătoși, avea cred o haină a sănătății cu care se îmbrăcau. Asta mă tulbura mult.