Asta a fost întrebarea lui Timotei când veneam pe drum spre casă după ce a primit protezele auditive acum 5 ani. Se auzea doar o pasăre care cânta de zor nevoie într-un pom. Era banal deja, am auzit mii de păsărele cântând, de fapt toată ziua le aud dar „cântatul” lor se estompează undeva în spate prin sutele de zgomote de afară şi din interior.
El era fascinat. Tati dar cântă aşa de frumos! Mi-au dat lacrimile deşi nu sunt un smiorcăit. Mi-au dat lacrimile pentru că nu am ştiut la timp de problema lui şi a fost privat de a auzi mai devreme ciripitul acela, mi-au dat lacrimile pentru că nu preţuiesc îndeajuns un dar extraordinar al lui Dumnezeu dar şi pentru că de multe ori l-am certat pe motiv că „se face că nu aude”. A fost o mare provocare pentru noi un asemenea eveniment.
Acum o săptămână întrebarea s-a schimbat în: Tata, ai văzut că ochii lui Iosua au ca o găurică în mijloc? Mă uitam la el şi m-au încercat aceleaşi stări ca acum 5 ani. Era bucuros „ca un copil” ce este şi încântat că vede geamul ăla mic de la biserica din faţă, până acum nu îl văzuse. Era fascinat să se uita la obiecte simple ca să le vadă. Nu am realizat că are o problemă cu vederea. Citeşte mult, cam o carte la două zile. Nu ne-a spus decât de 3 ori că el nu prea vede bine la tablă şi asta doar recent, de vreo 2 luni.