În una din cărțile pe care Tozer le-a scris am găsit o remarcă interesantă, care era menționată nu ca un principiu ci ca un detaliu. Thomas Haire, despre care A. W. Tozer scrie, menționa la un moment dat despre acești „șerpi” negri și albi ai păcatului și asta m-a pus pe gânduri și vreau ca azi să medităm puțin.
Știm clar că în Scriptură, dar și în tradiția populară, șarpele înseamnă păcat, rău și chiar îi este atribuită asocierea lui satan, tatăl răului dacă pot folosi expresia asta. În plus, deși nu știu cât de corect este, noi clasificăm păcatele în funcție de mai multe criterii și pe unele le considerăm grave, pe cele pe care Thomas Haire le numește „șerpii negri” pentru că sunt foarte vizibile, ofensatoare, scârboase unele din ele și aici punem: curvia, preacurvia, crima, avortul, hoția grosolană, minciuna grosolană și alte câteva. Dar mai avem o categorie a păcatelor mici cum ar fi: minciunica, puțină invidie, puțină mândrie și altele, astea le consideră oricum mai mici, și neimportante decât cele mari dacă stăm să le comparăm. O a treia categorie, este cea pe care acel instalator o numea „șerpii albi” unde intră: mândria spirituală, falsa evlavie, lipsa de conexiune cu Dumnezeu, înșelarea semenilor privitor la darurile spirituale, lipsa unei credințe profunde, închinarea greșită, aprecierea unor oameni după banii lor nu după credința lor și altele asemănătoare. Păcate pe care acel instalator simplu le considera imens mai periculoase decât „șerpii negri” întrucât sunt acceptate și aproape invizibile.
Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.