Nu îţi trebuie mult să constaţi în biserici un complex ciudat de lipsă de semnificaţie şi valoare. Priveam acum trei săptămâni la feţele oamenilor din biserică profitând de poziţia mea bine mascată după amvon şi până am început mesajul am fost preocupat de citirea feţelor oamenilor din biserică. Cei mai mulţi erau pierduţi în gânduri, dincolo de fruntea lor erau poate mii de gânduri şi bătălii dar m-a captat gândul că e posibil îl căutăm pe Dumnezeu greşit. Gândul acesta mi-a trimis ca un curent prin tot corpul şi m-a făcut să mă cutremur.
Fiecare din noi avem anumite credinţe despre Dumnezeu în funcţie de religia în care am fost convinşi să rămânem, dar oare sigur acea religie prezintă un Dumnezeu real şi adevărat? Sau dacă e aşa, este prezentat Dumnezeul adevărat, suntem lăsaţi să îl atingem, să îl avem pe acel Dumnezeu? Oare câţi dintre cei prezenţi în biserici pot vorbi deschis şi fără dubii de o relaţie personală reală cu Domnul Isus Hristos şi câţi au o relaţie „la comun” cu acea biserică care lor li se pare cea mai bună?