De câteva zile mă tot frământă tema aceasta a prejudecăţii datorită multor cazuri în care oamenii au fost scoşi de pe parcursul vieţii datorită prejudecăţilor lor personale sau ale altora cu privire la ei. Prejudecata afecatează grav oamenii şi pe unii definitiv. Ştiu oameni care chiar ar fi putut fi mari în viaţă dar datorită prejudecăţilor au rămas „chirciţi” o viaţă întreagă.
Prejudecata e o opinie preconcepută, de obicei nefavorabilă formată fără dovezi destule sau ca urmare a unui incident sau motive izolate. De exemplu: Vi s-a întâmplat vreodată să vedeţi o persoană pe stradă şi să vă fie antipatică chiar doar privindu-i faţa? Mie mi s-a întâmplat. Mi s-a mai întâmplat să văd un om „aburit” de alcool şi să îl trimit în mintea mea în categoria „nemernicilor de alcoolici” şi să constat ulterior că omul era de mare caracter doar că la un necaz major „sărise calul”.
Prejudecata îşi are originea în cultura noastră şi judecăm oamenii după cum credem noi că ar trebui să fie, după setul nostru de valori. Odată concepută prejudecata despre o anumită persoană vom bloca capacitatea de a vedea faptele bune, părţile bune ale acelei persoane. Ea te împiedică să legi prietenii sănătoase şi poţi arunca lejer oamenii „la gunoi”.