Biruitori – Modelul lui Ghedeon

Pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. 1 Ioan 5:4

Fiecare din noi pe parcursul vieții avem de dus mai multe bătălii. Unele din ele sunt decizii stresante dar simple altele sunt adevărate provocări iar altele ajung să fie munți imposibil de trecut. Fie că este vorba de viața noastră personală fie că este vorba de viața familiei noastre sau a bisericii sau a comunității uneori avem de dus bătălii mari.

Într-o asemenea situație se afla și Ghedeon după cum citim în Judecători c 6-7, era mai mult decât o bătălia a sa personală era  o bătălie pentru întregul popor cu un alt popor imens de mare, de fapt cu mai multe popoare adunate. Evreii erau puțini, neînarmați și au fost apăsați de Madianiți șapte ani și acum stăteau iar gata de invazie. Le distrugeau tot, le luau tot, nu rămânea nimic în urma lor.

Evreii erau tare descurajați și fataliști și Ghedeon la fel, erau pregătiți moral pentru o nouă invazie la care nu se vor opune ci vor privi doar dezastrul, dar Dumnezeu trimite un înger la Ghedeon să îl pregătească pentru salvarea lui Israel.

„Domnul este cu tine, viteazule!” îl salută îngerul pe Ghedeon iar acesta amărât și apăsat începe cu întrebările, parcă mi-l închipui pe Ghedeon bătând în continuare la grâu cu năduf zicând: Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde Sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: „Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mâinile lui Madian!” fatalist, fără speranță, fără putere dar Dumnezeu îl trimite totuși la bătălie.

Oare de câte ori nu a venit Domnul la mine și m-a găsit tot atât de descurajat și fatalist? Oare nu ne găsim adesea în postura în care era Ghedeon, descurajați, mânioși, înciudați că Dumnezeu permite una sau alta în viața noastră. Oare nu suntem noi gata mai degrabă să punem întrebări decât să ascultăm? Ba da, eu de multe ori m-am găsit în postura aceasta. De atâtea ori aud întrebări de genul: Dar unde era Dumnezeu când…….? Dar de ce Dumnezeu a îngăduit……? Dar unde e Dumnezeu când copii mor de boli incurabile? Și muuulte alte întrebări. Dacă ne uităm însă la ceea ce se întâmpla în poporul evreu vedem în cap 6 v 1 că ei se depărtaseră de Domnul și de aceea au fost apăsați de Madian, probabil același lucru e și în ziua de astăzi.

Apoi Ghedeon era un om ca mine și ca tine, cu o viață normală, cu probleme acasă, cu plăceri și idoli. Dumnezeu îi dă poruncă să dărâme idolii din casa tatălui său și să construiască un altar Domnului pe care să aducă jertfă cu lemnele idolilor acelora. Problemă mare pentru el pentru că în Israel tata era tată, nu era babacul, nu era moșneagul, nu era bătrânul era patriarh, era stăpânul casei era autoritatea acolo. Ghedeon se teme când face asta și lucrează noaptea. Își pune viața în pericol pentru a împlini porunca lui Dumnezeu iar dimineața a fost cât pe ce să fie omorât pentru asta.

Și noi avem în casele noastre idoli care nu ne lasă să biruim. Avem obiecte, persoane, funcții etc care ne iau timpul care se poziționează deasupra relației cu Dumnezeu și El ne cere să îi scoatem afară dacă vrem victorie. Încearcă doar să scoți televizorul din casă și vei fi surprins de câți îți vor cere moartea 🙂 Dar la Ghedeon era o condiție esențială cerută de Dumnezeu. Vrei ca eu să vă dau victorie atunci luptați prin mine, nu vreau idoli în casele voastre. Principiul se aplică și la mine și la tine. Vezi ca nu cumva idolii să fie cauza deselor tale înfrângeri.

Apoi Dumnezeu îl provoacă pe Ghedeon să lupte doar prin puterea Sa. Adună Ghedeon 32 000 de oameni din popor care oricum erau foarte puțini în comparație cu dușmanii lor care spune scriptura că erau ca lăcustele. Și Dumnezeu îi spune: E prea mult, dacă rămân atâția veți spune că voi ați câștigat bătălia deși izbânda eu am dat-o, trimite acasă fricoșii. Și surprinzător 22 000 pleacă acasă, o treime din armata lui Ghedeon era de fricoși, cât de mulți fricoși sunt și astăzi dar Dumnezeu îi trimite acasă pe fricoși atunci. Apoi mai face o selecție și mai trimite 9700 acasă și rămâne sub 0,2% din ce a plănuit Ghedeon ca armată. 300 de oameni contra a zeci de mii dacă nu erau pe la o suta de mii. Puțin, omenește curată nebunie dar Dumnezeu avea să lupte pentru Israel și ei trebuiau să vadă lucrul acesta.

Mai avem exemple de asemenea situații cu Moise și Faraon când Dumnezeu îi păzește cu mână tare până trec Marea Roșie, cu Iosua și zidurile Ierihonului când nimeni nu scoate sabie și totuși zidurile cad, cu Elisei și armata siriană, cu David și Goliat când proporțiile de forțe erau inegale total. Dar Dumnezeu este cel care luptă noi trebuie să fim doar credincioși.

De câte ori nu ne vedem atât de mici în fața problemelor? De câte ori problemele nu par imense înaintea noastră? De câte ori necazurile sunt cât zidurile Ierihonului? Sunt de multe ori dar Dumnezeu luptă pentru noi dacă suntem credincioși.

După asta Dumnezeu îi clarifică lui Ghedeon Voia Sa și îi dă un om care să îl însoțească. Îl trimite în tabăra inamică să audă o conversație care îl va întări. Îi dă voie să ia cu el pe Pura slujitorul său. E așa de important ca în bătălie să ai pe cineva alături de tine, să nu te simți sigur și abandonat. E foarte important ca măcar să fie prezent lângă tine chiar dacă nu se poate lupta în locul tău. Nu ignorați asta în bătălie că nici Ghedeon nu a ignorat-o deși Dumnezeu îl numește viteaz.

Coboară Ghedeon în tabără și aude conversația celor doi soldați inamici, planul Domnului îi este confirmat chiar de gura inamicilor. Aceasta îi dă curaj și siguranță. Când Ghedeon înțelege planul lui Dumnezeu nu mai stă pe gânduri, se închină și merge înapoi în tabără cu convingere și curaj și le spune: Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian.” după care pornesc la bătălie dacă îi putem spune bătălie. Ei nu aveau arme, nu citim pomenindu-se de arme undeva, nici cai, citim doar despre ulcioare, făclii și trâmbițe. Mai citim că nici măcar nu au intrat în tabăra lor ci stăteau în afara taberei și în acest mod reușesc prin ascultarea de Dumnezeu să biruiască un dușman puternic și mare la număr.

Dragii mei de prea multe ori ne uităm la „mușchii noștri” când e vorba de bătălii spirituale și de bătălii în general dar Dumnezeu ne spune să ne bizuim pe El. Ucenicilor le spune să rămână în Ierusalim căci acolo vor primi „o putere”. Dumnezeu ne spune că prin el suntem mai mult decât biruitori. Dumnezeu ne spune că Isus l-a învins pe Satan că e învins deja iar noi atât de des ne vedem slabi și neputincioși, ne vedem ca Ghedeon din cea mai mică familie și cei mai mici din familie. Dar Dumnezeu este cel care poartă bătăliile dragii mei. Dumnezeu ne vrea biruitori bizuindu-ne 100% pe El. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea.

Ghedeon a biruit pentru că a fost ascultător, pentru că a scos idolii afară, pentru că a zidit un altar domnului și pentru că a ieșit la bătălie. Fără luptă nu-i cunună e o expresie folosită adesea. Vrei victorii? Poftim atunci la luptă, ieși din zona de confort, aruncă idolii închină-te Domnului și Domnul îți va da izbânda.

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.