De ce îngăduie Dumnezeu asta?

Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău. 2 Tesaloniceni 3:3

Aud foarte des întrebarea asta: Dacă Dumnezeu este bun de ce îngăduie El așa ceva? sau varianta a doua: Unde este Dumnezeu? Nu vede ce se întâmplă? Aud tot mai mulți oameni pomenind de Dumnezeu în momente delicate ale existenței lor sau în momentul în care văd sau aud despre vreo grozăvie.

Adevărul e că și eu mi-am pus astfel de întrebări. Am avut momente în care am strigat cu fața spre cer: Unde ești Tu Doamne? Nu vezi? Nu auzi? Momente de maximă durere sau tensiune în care doream ca El să rezolve problema, să repare răul sau să intervină cumva. Au fost momente de întrebare și chiar de supărare pe Dumnezeu pentru că nu intervenea când mă așteptam eu.

Nu poți să nu te gândești la întrebarea: De ce a îngăduit Dumnezeu asta? când e vorba de copii uciși cu arma în școală, când e vorba de războaie, de soți care își torturează sau omoară partenerul sau copiii, de inundații devastatoare, de incendii, de epidemii, de sărăcie și foamete etc. Orice om normal își pune întrebarea asta. Asta nu înseamnă neapărat acuzare deși în multe din mințile oamenilor întrebarea e pusă cu ținta asta și sună cam așa: Unde este Dumnezeul cel care spune că e plin de dragoste de bunătate. Unde este Dumnezeul care spune că ne va păzi, ne va ocroti, cel care spune că nici un fir de păr nu cade fără știrea lui. Nu vede? Nu aude? Unde este dragostea cea mare a Sa?

Dragii mei am meditat iar la acest aspect aseară când am discutat cu o persoană care căuta pe cineva care să vorbească cu o fetiță de 5 ani căreia frățiorul de un an și opt luni i-a fost strivit în fața ochilor într-un accident. Fetița a fost foarte afectată și părinții ei și cunoscuții își puneau cam aceeași întrebare: De ce îngăduie Dumnezeu asta?

Ei bine nu știu dacă am un răspuns complet și acceptat de toți care pun acest fel de întrebări, de fapt sigur nu va fi acceptat de toți, dar două principii general valabile am dedus din studierea scripturii și din meditarea asupra vieții.

Primul principiu este că Dumnezeu este suveran. Asta înseamnă printre altele că poate să acționeze sau să nu acționeze fără vreo constrângere exterioară. El decide ce, cum și când. Noi suntem creația Sa, tot ce este în univers e creația Sa și El face ce vrea cu această creație. Asta nu înseamnă că omul nu poate influența în nici un fel viața de pe pământ. O poate influența și schimba și asta fără să iasă din ce Dumnezeu a îngăduit deja. Uitați-vă la Iov, Dumnezeu îngăduie să fie încercat, e decizia Lui, independent de Iov a cărui fapte erau bune cu care se laudă în cer.  Dacă Dumnezeu îngăduie răul nu înseamnă că nu mai e drept sau bun.

Celălalt principiu e cel al consecințelor. Știu că e greu pentru cei care trec prin adevărate tragedii să citească așa ceva dar realitatea e că noi oamenii suntem cei care cauzăm cele mai multe dacă nu toate problemele și tragediile. În noi este păcat și trăim nesănătos, riscant și adesea fără Dumnezeu în inima noastră.

Aveam o discuție aseară cu soția despre copiii autiști și ea punea întrebarea asta: De ce Dumnezeu îngăduie să se nască astfel de copii? Nu poți să nu te întrebi când vezi că ei suferă, că părinții și frații lor suferă, când vezi că traiul lor pe pământ este incert, se îngrijesc părinții de ei acum dar ce va fi când vor fi adulți? Nu știm prea multe că boala asta e relativ nouă. De ce Dumnezeu îngăduie asta?

Conform principiului semănatului și seceratului aceste afecțiuni își au originea în felul nostru de viață. Trăim vieți tot mai dezechilibrate, trăim tot mai la extreme. Muncim până picăm, nu mai avem nici sâmbătă nici duminică, somnul este tot mai puțin, mâncarea e tot mai nesănătoasă și neregulată, aducem în noi tot felul de chimicale fie prin mâncare, fie prin băuturi fie prin creme, unguente, tutun, respirație de noxe etc. Avem din ce în ce mai puțin timp pentru copii și ei se simt abandonați și forțați dacă vreți, să își construiască o lume a lor interioară. Noi am vrea ca ei să fie sănătoși învestind doar în partea materială și trăind oricum, am vrea ca Dumnezeu să îi rupă cumva de consecințele faptelor noastre, am vrea să nu moștenească vicii sau aspecte slabe de la noi dar Dumnezeu pe lângă bunătate este și dreptate. Bunătatea lui Dumnezeu nu va elimina dreptatea Sa.

Acum privind în urmă la momentele în care am pus și eu astfel de întrebări pot vedea clar și deslușit că situațiile pentru care strigam cu amărăciune sau cu acuzare astfel de întrebări erau generate de mine printr-un trai nesănătos sau prin decizii nechibzuite. Totul era generat de mine.

Acum apare întrebarea: Bine, bine dar de cei care mor de foame în Africa ce mai zici? Tot așa zic: Stilul de viață modern îi afectează. Mâncare ar fi pentru toți dar egoismul nostru le ia mâncarea altora de la gură. În timp ce la nivel mondial 870 de milioane de persoane suferă de malnutriție, aproape un miliard și jumătate de persoane sunt supraponderale și 500 de milioane chiar obeze. 30 la sută din mâncarea pe care o cumpărăm anual sfârşeşte la coşul de gunoi! În fiecare an 1,3 miliarde de tone de alimente sunt aruncate în lumea întreagă, echivalentul a aproape jumătate din producția mondială de cereale. Deci fiecare om ar avea de unde să mănânce dar unii au de aruncă iar alții mor de foame. Consumismul ne omoară pe unii de grăsime pe alții de foame.

Războaiele – nu trebuie să gândim prea mult să ne dăm seama că tot în om au originea. Bolile – iar ceea ce facem noi ne îmbolnăvește. Accidentele – omul le cauzează. Catastrofele naturale –  și acestea apar datorită omului se pare, datorită distrugerilor ecologice. Dezastrele naturale mai sunt dacă vreți și semnale de alarmă că Dumnezeu e supărat pe felul de viață păcătos al oamenilor și îi avertizează să vină la el că altfel vor muri în păcat. Martin Luther spunea: „Atunci când priveşti în jur şi te întrebi dacă lui Dumnezeu Îi pasă, trebuie să te uiţi la cruce şi Îl vei găsi acolo”. Dacă stăm să medităm avem ce am pregătit noi sau înaintașii noștri. Copii noștri ce vor avea?…. depinde tare mult și de noi.

Unde este Dumnezeu? De ce îngăduie Dumnezeu? Dumnezeu este în pretutindeni, Dumnezeu este Suveran dar înțelepciunea omului a ajuns nebunie înaintea Sa. Omul culege ce a semănat. Doar Dumnezeu mai poate face ceva dar pentru asta trebuie să fie suveran și peste inima cât mai multor oameni. Dacă îl facem Stăpân al inimilor noastre vom trece mult mai ușor peste drame, traume și necazuri iar El se angajează să nu îngăduie în viața noastră mai mult decât putem noi suporta.

Pentru a stabiliza situația vieții tale ai nevoie ca ea să fie controlată și stăpânită de Dumnezeu. A mea este în controlul Său dar a ta?

Dacă ai observat o greșeală te rog sa selectezi acel text și apoi Shift + Enter sau apasă AICI pentru a îmi de de știre.