Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. Iacov 1:19
Sincer să fiu am puţină tensiune scriind această continuare a meditaţiei de ieri pentru că multe persoane mi-au spus că o aşteaptă cu interes şi mi-e teamămsă nu le enrvez 🙂 . Glumeam desigur, dar reacţiile de pe mail de ieri mă provoacă la mai multe aspecte de meditat pe care dacă nu le pot prinde azi le voi aborda şi mâine.
Ziceam deci că cel ce se mânie e numai normal. Că există momente în care siguranţele fiecărui om sar. Fiecare om are o limită peste care nu e bine să fie ţinut multă vreme. Este dacă vreţi la fel cu orice factor stresor din lumea fizică. Dacă aţi studiat rezistenţa materialelor ştiţi că în funcţie de tipul său, fiecare material opune o anumită rezistenţă după care cedează. Aluminiul de exemplu se îndoaie destul de uşor, punctul de rezistenţă e mic dar oţelul de anumite compoziţii rezistă la stres mare , atât de mare că ajunge să fie folosit pentru construirea sau fabricarea arcurilor de tren care trebuie să susţină zeci de tone poate chiar sute. Nu ai putea face asta cu aluminiul, trebuie o anumită clasă de oţel care mai trebuie pusă şi la un tratament special care să îi mărească rezistenţa.